Smerenie vs. Mândrie

Ce este smerenia?
Să conștientizez că reușitele sunt rezultatele investițiilor făcute de ceilalți în viața mea.

Urmărește țeluri mai înalte decât tine!

Când ne gândim la oamenii de succes, nu smerenia este prima calitate care ne vine în minte. Însă ea este o rampă de lansare care îi ajută pe lideri să urmărească țeluri mai înalte decât ei înșiși, dar și să dezvolte calități în oamenii de lângă ei. Unui lider smerit îi pasă atât de mult de ceilalți și de lucrurile care trebuie făcute, încât nu are timp să își lustruiască imaginea.

Vezi contribuțiile altora!

Nu este nimic rău în a avea nevoie de ajutor acasă sau la locul de muncă. Aceasta face parte din viața reală! Smerenia ne ajută să vedem contribuțiile altora în viața noastră și ne inspiră să investim, la rândul nostru, în viețile celor cu care intrăm în contact. Cere indicații suplimentare și chiar ajutor atunci când ai nevoie, în loc să pretinzi că nu ai nicio problemă sau că le știi pe toate.

Smerenia înseamnă tărie de caracter, nu slăbiciune!

Identifică problemele semnalate de criticii tăi, astfel încât să le poți corecta înainte ca ele să te conducă la decizii incorecte. Nu uita: smerenia este o calitate esențială și deseori face diferența între mediocritate și măreție.

 

Mândria și Smerenia

Cu toții știm că în lume există personaje cu numele: Tristețe, Bucurie, Smerenie, Mândrie, Răbdare, Răutate, Fericire, Împlinire. Bănuiesc că mulți dintre voi, le-ați întâlnit. Am să vă povestesc azi, despre două personaje, Mândria și Smerenia.

Pe o stradă lată, cu tei și castani de o parte şi de alta, cu case spațioase și multă liniște, locuiau două fete, una mai frumoasă ca cealaltă.

Mândria, o fată înaltă, cu părul lung, de culoarea corbului, cu pielea albă ca zăpada proaspăt așternută, sprâncene frumos arcuite pe bolta frunții înalte, care protejează doi ochi de un albastru-cenușiu, intens. Buzele subțiri – superstițiile din popor spun că ar fi semn de răutate – oferă în permanență un zâmbet perfid, de superioritate. Ținuta dreaptă, mersul apăsat și privirea pătrunzătoare, o fac pe această fată destul de nesuferită. Casa în care locuiește este frumoasă, impunătoare și rece asemenea Mândriei.

– Ce faci, Smerenia?

– Mulțumesc bine, Mândria, merg să duc plăcinta caldă copiilor. Tu?

– Uite, mă cam plictisesc. Nu găsesc nimic interesant de făcut. Răutatea, Fericirea, Împlinirea nu știu pe unde își petrec timpul. Nu mi-au spus nimic.

– Uite, îți propun să mergi cu mine să ascultăm poveștile copiilor care s-au întors de la școală.

– Nu pot face aşa ceva! Îmi murdăresc superba rochie nouă, pe care nici nu ai avut bunavoință să mi-o admiri.

– Este foarte frumoasă. Îmi cer scuze, dar tu ai numai haine deosebite, iar acum, chiar mă grăbesc să ajung la acești copii. Poate te răzgândești și mă însoțești.

– Nu, nu, du-te liniștită.

Smerenia, este o fată foarte slăbuță, cu un zâmbet atât de cald și molipsitor. E imposibil ca cineva să o privească și să nu se binedespună. Poartă haine simple, de cele mai multe ori confecționate de ea, din haine primite în dar de la alte persoane. Părul castaniu și-l ține prins în cosițe. Mâinile par atât de fragile, dar ce iese din ele sunt adevărate opere de artă. Este o fată plăcută, căutată de personajele pozitive, dar și de cele negative, care o vor ca aliat datorită inteligenței sale.

– V-am adus prăjitura! Hai să mâncați acum cât este caldă. Cum a fost ziua la școală?

– Am făcut fapte bune, aşa cum ne-ai învățat. Am udat florile după ce le-am ridicat, căci fuseseră folosite ca arme de copiii bătăuși.

– Am ajutat un coleg să-și rezolve un exercițiu pe care nu-l înțelesese.

În aceste clipe de povestit intens, se auzi o căzătură. Toți și-au îndreptat atenția spre locul de unde venise zgomotul.

– Este Mândria! De ce nu ai intrat? întrebă o fetiţă veselă, cu obrajii roșii.

– Este prea mândră să stea cu oameni inferiori din punct de vedere material, grăi repede și supărat un baiețel rotofei.

Mândria și-a scuturat rochia cea nouă, care s-a și rupt într-o parte, și s-a întors spre casă.

– Este cazul să-mi schimb comportamentul. Sunt atât de singură, și nu îmi place deloc. Voi dărui mai mult, mă voi împrieteni cu Smerenia și îi voi acorda sprijin în activitățile ei atât de plăcute și relaxante.

Mândria și Smerenia au devenit prietene. Foarte rar, Mândria își manifestă superioritatea vis-a-vis de ceilalți. Atâta timp cât există voință, schimbarea în bine a caracterului se poate realiza.

 

Provocările lunii:

• Dacă luăm în considerare ceea ce spunea John Templeton că „smerenia intelectuală e cheia către progres”, este evident faptul că aceasta nu este o slăbiciune, ci este mai degrabă o putere!
• Ce poți face pentru a te dezvolta în această direcție?
• Deleagă puterea și decizia către echipă;
• Inspiră-i pe alții să își depășească potențialul;
• Scalează siguranța psihologică și autonomia;
• Vorbește mai puțin și ascultă mai mult;
• Recunoaște că nu știi tot;
• Nu folosi frica ca o tactică pentru a forța ceva;
• Caută feedback constant și acceptă-l;
• Investește timp de calitate în învățare în fiecare zi;
• Creează neîncetat claritate și context;
• Focusează-te pe ceilalți mai mult și pe tine mai puțin;
• Învață din greșeli și sărbătorește succesul;
• Împărtășește succesul cu ceilalți;
• Trăiește integru;
• Pune sub tăcere ego-ul.

Întrebările lunii:

• Care din aceste comportamente le manifești TU în acest moment?
• Unde simți că e nevoie de îmbunătățire?
• Care ar fi primul pas pe care l-ai face?
• De ce anume ai avea nevoie să reușești ce ți-ai propus să faci diferit?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Cinstire vs. Lipsă de respect

Ce este cinstirea?
A-i respecta pe cei care conduc datorită autorităților mai înalte pe care ei le reprezintă.
Să îi tratăm pe ceilalți cu respect și considerație.

Din punct de vedere moral, cinstirea reprezintă o combinație de atenție, ascultare și respect, fiind o valoare personală manifestată în relație cu persoanele sau simbolurile, însemnele ori diferite obiecte pe care le considerăm importante.

Acordăm cinste drapelului țării pentru că el ne reprezintă pe noi cetățenii, dar și idealurile noastre ca națiune. În același fel, acordând cinste persoanelor în autoritate peste noi, arată aprecierea noastră față de misiunea instituției în care ne desfășurăm activitatea.

Fiecare persoană are o valoare inestimabilă prin faptul că este o ființă umană. De aceea trebuie să îi acordăm considerație indiferent unde s-ar afla în procesul de maturizare. Un lider va fi interesat de viața unui subordonat respectuos și se va bucura să-i arate la rândul său apreciere încredințându-i responsabilități mai mari, în timp ce-i călăuzește pașii spre a-și atinge potențialul maxim.

Spiritualitatea ne recomandă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi”.

Solomon, cel mai înțelept om care a trăit pe pământ, i-a îndemnat pe copii de nenumărate ori în Proverbele sale să-și respecte părinții, chiar și atunci când nu mai sunt în mod direct sub autoritatea lor.

În mod evident, ni se poruncește să ne cinstim părinții, dar cum?

Cinstirea este mai mult decât o slujbă adusă cu buzele. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.

Pentru un copilaș, ascultarea de părinți merge mână în mână cu cinstirea lor. Acest lucru înseamnă să asculte, să ia aminte și să se supună autorității lor.

După ce copiii s-au maturizat, ascultarea pe care au învățat-o, copii fiind, îi va ajuta să cinstească alte autorități, cum este guvernul, poliția și angajatorii.

În timp ce ni se cere să ne cinstim părinții, acest lucru nu include și să-i imităm în acțiuni lipsite de o temelie morală care ar putea să le dăuneze atât lor cât si celor din jur.

Din punct de vedere psihologic, cinstirea părinților, a persoanelor de atașament, a unor modele, personaje sau obiecte, are legătură cu stima de sine și cu succesul în viață. „Povestește-mi despre relația pe care o aveai cu părinții tăi atunci când erai copil” este una dintre frazele de la începutul multor procese terapeutice.

 

Relația cu părinții ne modelează copilăria

Numeroase studii și cercetări de specialitate arată că relația cu părinții este crucială în primii ani de viață ai copilului. Copiii care se simt în siguranță, apreciați, iubiți și validați în familie dezvoltă o încredere mai mare în sine, sunt mai independenți și au o mai bună reziliență la situațiile de stres.

Pe de altă parte, copiii care se simt neglijați (fizic și/sau emoțional) sau ignorați de principalele lor figuri de atașament se confruntă cu provocări emoționale, sociale și chiar comportamentale. Depresia și anxietatea, de pildă, sunt printre provocările psihoemoționale des întâlnite în viața copiilor, care simt că n-au parte de iubire și siguranță în relația cu părinții. Așadar, este important să ne înțelegem legătura cu părinții, pentru că ea este relația de atașament care ne-a modelat în copilărie întregul univers emoțional. Și continuă să ne influențeze și odată ce devenim adulți: atât pe plan intrapersonal, cât și pe plan relațional și profesional.

 

Ce rol joacă relația cu părinții în viața noastră de adult?

Legătura din copilărie cu părinții noștri ne ghidează, inconștient, în majoritatea interacțiunilor din viața de adult. Printre altele, ea stă la baza alegerii unui partener de cuplu care ne amintește de relația avută cu părintele sau îngrijitorul de sex opus. Prin deciziile și alegerile pe care le facem, căutăm să retrăim familiaritatea, deși ceea ce ne este familiar nu este întotdeauna benefic pentru sănătatea noastră psiho-emoțională. Dacă vorbim despre cele mai importante ramuri ale vieții asupra cărora relația cu părinții își pune amprenta, acestea sunt: stilul de atașament, bunăstarea emoțională, sentimentul de autonomie și succesul profesional.

 

Provocările lunii:

• Găsește motive de cinstire a părinților tăi și onorează-i, ei sunt în tine, prin ADN-ul tău!
• Mulțumește-le părinților pentru tot ce ți-au dat, începând cu viața!
• Setează limite bune în relația cu părinții pentru o viață împlinitoare!
• Realizează-te în viață pentru a fi cinste ție și, prin tine, părinților tăi!

Întrebările lunii:

• Ce relație ai cu părinții tăi?
• Cum crezi că se poate obține o cinstire sinceră a înaintașilor tăi?
• Cum poți renunța la judecata părinților ca să ajungi să cunoști bucuria cinstirii?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Sinceritate vs. Ipocrizie

Ce este sinceritatea?
Dorința de a face ceea ce este bine din motive transparente

„Sine cera”

Olarii romani încercau să imite înalta măiestrie a grecilor, însă foloseau materie primă de calitate inferioară. Atunci când oalele erau puse la ars, adesea crăpau. Pentru a le ascunde defectele, olarii umpleau crăpăturile cu ceară și apoi le vopseau pe deasupra.

Treci testul de foc!

Cumpărătorii nu știau că vasele erau defecte, până când le puneau pe foc și ceara se topea. De aceea, negustorii cinstiți spuneau că vasele lor de calitate sunt „sine cere”, adică „fără ceară”.

Caută Echilibrul: Sinceritate – Discreție

Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.
Hipolyte de Livry

Imbinarea vorbei cu fapta

La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele şi faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face.
Juliana Mallart

 

Sinceritate

În timpul unui război, viața era tare grea și oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil și asta fără nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulți prichindei se strânseseră în fața casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros fiindcă prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie … dar omul a observat că undeva, la marginea curții, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el, dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă.Toata ziua a stat omul și s-a gândit la cum se purtase acea fată și, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puși 10 galbeni. Apoi, dis de dimineață, a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit și s-au luat la harță. La sfârșit, fetița noastră, care așteptase cuminte, ca și în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Și de această dată, i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi?! Galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.

– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i și du-i imediat înapoi!

S-a întors fetița la casa omului și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Doamne, ce bucuroasă a fost fetița. Nu știa cum să-i mulțumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la mama ei și i-a dat bănuții, după care i-a povestit totul, iar mama a povățuit-o și de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.

Așa se face că, de atunci, în fiecare dimineață, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalți copii și împărțea cu ei toți bănuții. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie la fel de mult ca și ea.

 

Provocările lunii:

Fii consecvent!

Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Spune ce gândești!

• Oamenii sinceri se caracterizează prin faptul că își exprimă direct și liber motivațiile și abilitățile!
• Fii deschis și direct când abordezi oameni ocupați! Nu te folosi de prefăcătorii ca să treci de secretare sau recepționeri!
• Vorbește cu tact, dar ocolește ispita de a „machia” adevărul!

Gândește ce spui!

• Vorbirea ta trebuie să reprezinte gândirea și simțirea ta adevărate!
• Sinceritatea nu este o scuză pentru a spune pripit tot ce îți trece prin minte!
• Disciplinează-te să-ți corectezi mai degrabă gândirea proprie, decât pur și simplu să câștigi complezența altora!

Fă ceea ce zici!

• Fă ceea ce zici!
• Nimic nu demască ipocrizia mai tare decât să spui una și să faci alta!
• Cuvintele, acțiunile și reacțiile unui om sincer dezvăluie motive consecvente, mai ales în circumstanțe grele!
• Susține-ți zilnic convingerile și idealurile prin fiecare faptă a ta!

 

Întrebările lunii:

• Ce sacrificii ați făcut pentru a vă ține promisiunile?
• Ar putea cineva văzând faptele dvs. să determine care sunt convingerile dvs.?
• Cum vă simțiți când cineva vă face un compliment nesincer?

 

Pe un grafic în care abscisa este sinceritatea, iar ordonata este politețea, obținem cele patru stiluri de comunicare:

• Pasiv – sinceritate puțină, politețe multă
• Pasiv-agresiv – sinceritate puțină, politețe puțină
• Agresiv – sinceritate multă, politețe puțină
• Asertiv – Sinceritate multă, politețe multă

 

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Inițiativă vs. Trândăvie

Ce este inițiativa?
A recunoaște și a face ceea ce este de făcut înainte de a mi se cere să o fac.

Conform DEX, inițiativa este calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. Din punct de vedere psihologic, inițiativa vine din autonomie, din capacitatea de adaptare și reglare a unei persoane la o situație problemă.
Oamenii cu inițiativă acționeaza rapid – își asumă un rol dinamic, activ.
Acei oameni care magnetizează, atrag și prin faptul ca nu amână pentru că știu că oricum trebuie să facă acel lucru, acționează hotărât, iau decizii rapide. Când ai în față un om care stă pe gânduri, îți dă un sentiment de nesiguranță. Dar dacă vezi acel om superior care știe exact ce este de făcut, iar dacă nu știe începe să întrebe sau apelează rapid la cineva care știe, te simți în siguranță lângă el.
Omul cu un caracter puternic este un om proactiv, știe că ceilalți nu au inițiativă, așa că își asumă inițiativa el, fără orgoliu, doar știind că nu are de ce să aștepte de la alții. Inițiativa, acțiunea, este una din cele mai puternice trăsături de caracter ale omului cu personalitate charismatică.

Povestea lucrătorului în lemn

O persoană l-a sunat într-o zi pe un lemnar, i-a arătat barca sa și i-a cerut să o vopsească. Lemnarul a vopsit barca după placul proprietarilor, și-a încasat banii și a plecat. Chiar a doua zi, aceeași persoană a trecut pe la el și i-a oferit un cec cu o sumă mai mare de bani. Lucrătorul în lemn a spus „Mi-ați plătit deja integral, de ce îmi dați acest cec acum?”

Proprietarul a spus că plata nu este pentru vopsit, ci pentru repararea găurii din barcă. Lemnarul a spus: „A fost o muncă mică, am reparat gaura și am primit deja plata pentru întreaga lucrare. Am uitat să menționez că am reparat gaura.”

„Nu înțelegi. Acea lucrare a fost mică, dar incredibil de semnificativă. Am uitat să-ți spun să repari gaura din barcă și că trebuie reparată. Când vopseaua s-a uscat, copiii mei au mers la pescuit în barcă. Nu eram acasă la vremea aceea și când m-am întors acasă, mi-am dat seama ce s-a întâmplat și mi-a fost frică. Am alergat în panică spre iaz și m-am ușurat să văd copiii mei revenind în siguranță.”, a spus proprietarul bărcii: „Munca pe care ați făcut-o este cu adevărat grozavă și nu voi putea niciodată să plătesc sau să vă mulțumesc suficient pentru asta.”

La locurile noastre de muncă, cu toate sistemele și procesele existente, supravegherea are loc din când în când. Inițiativa poate salva situația.

Chiar dacă avem acces la toate resursele și programele, trebuie să învățăm inițiativa și s-o aplicăm în echipă. Doar inițiativa ne poate aduce glorie.

Din înțelepciunea înaintașilor:

• „Inițiativa înseamnă să construiești un edificiu al virtuții.”
• „Este o noțiune eronată aceea că trebuie să aștepți chemarea lui Dumnezeu: observă faptul că ești într-o asemenea stare încât poți s-o realizezi.” – Oswald Chambers
• „Satan este mult mai serios decât suntem noi. El cumpără oportunitatea, în timp ce noi ne întrebăm cam cât ar costa.” – Amy Carmichael
• „Marii conducători învață să aibă discernământ pentru inițiative înțelepte în cea mai îndepărtată parte a deșertului.”

Întrebările lunii:

• Care este zona ta de confort?
• Care sunt inhibițiile care te împiedică să iei inițiativa?
• Ai un model de om cu inițiativă?
• Când este momentul potrivit să iei inițiativa?

Provocări:

• Dacă vrei să ai succces în orice domeniu, esențial este să acționezi – Ia inițiativa!
• Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Bunătate vs. Severitate

Ce este bunătatea?
A manifesta respect și interes personal față de alții.

Două cuvinte grecești sunt uneori folosite ca sinonime pentru bunătate, ambele apărând în noul testament: agathos de 102 ori, iar kalos de 91 de ori. Agathos „vede binele ca fiind util sau profitabil și este cuvântul ales atunci când se ia în considerare bunătatea morală”, în timp ce kalos „tinde să sublinieze aspectul estetic al binelui. Binele este nu numai benefic, ci și frumos. Răul este o deformare a modelului divin, iar tot ceea ce este bun – este lipsit de defecte, în deplin echilibru și armonie cu idealul.” W. E. Vine spune că agathos „descrie ceea ce, fiind „bun” în caracterul sau constituția sa, este benefic în efectul său”. Kalos „desemnează ceea ce este intrinsec „bun”, deci „bun, corect, frumos” – și este „etic bun, drept, nobil, onorabil. Bunătatea „este în esență un scop universal, iar descrierea virtuții, în general, înseamnă bunătate spre deosebire de rău. De asemenea, implică ideea de bunătate activă – o atitudine care încearcă să facă bine, spre deosebire de a fi doar pasiv benign și agreabil.”
Un cuvânt bun îmbărbătează inimile întristate și aduce bucurie atât celui care îl spune, cât și celui care îl primește. Nu este nevoie de prea mult pentru a însenina ziua cuiva.
Evitând cuvintele aspre și acțiunile nesăbuite putem preveni rănirea sentimentelor celorlalți și ridicarea barierelor în relațiile cu cei din jur. Un cămin liniștit este o comoară rară și prețioasă, iar bunătatea contribuie mult la păstrarea atmosferei calme.

Găina și rândunica (după o fabulă de Esop)

Odată, o găină a dat peste ouăle unei vipere si le-a asezat lângă propriile ei ouă, clocindu-le cu o mare dragoste maternă.
O rândunică cu mintea ageră a văzut ce se întâmplă și i-a zis:
– Măi orătanie prostănacă, chiar nu îți dai seama ce faci? Din ouăle străine pe care le clocești se vor ivi niște creaturi rele, ce se vor hrăni nu numai cu tine, ci și din trupul fraged al puilor tăi.
Morala: Dacă cultivi răutate, nu va dura mult până va înșfăca mari bucăți din sufletul și trupul tău. Răul crescut la sânul tău devine propriul tău rău. Dacă cresti rău un copil, acesta nu își va aduce aminte de bunătatea ta, ci de felul rău în care l-ai adus întru lume.

Vorbe înțelepte:

• Mai bine sărac de toate, decât sărac de bunătate.
• Bunătatea este o limbă pe care o înțeleg și surzii și cei lipsiți de minte.
• Omul e ca un puț cu apă: cu cât face mai mult bine, cu atât mai mult îi vine.

Întrebările lunii:

• Față de cine putem manifesta bunătate luna aceasta?
• Te consideri o persoană bună?
• Cunoști persoane bune? Cum se manifestă ele?

Provocărea lunii:

• Jurnalul bunătății: notează în jurnal trei lucruri bune care ți se întâmplă zilnic. Fă și tu trei gesturi de bunătate, intenționat, zilnic.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Mulțumire vs. Lăcomie

Ce este MULȚUMIREA?
A-ți da seama că adevărata fericire nu depinde de condițiile materiale.

Starea de mulțumire este una dintre cele mai râvnite stări sufletești. Ea începe cu mulțumirea față de Dumnezeu, manifestată prin rugăciunea de mulțumire, continuă cu mulțumirea de sine, prin contemplarea bunătăților care ne înconjoară și a reușitelor personale și se revarsă în jurul nostru prin mulțumirea față de cei din jurul nostru, cei dragi și apropiați sau simpli trecători.

Dacă înaintașii noștri ne-au îndemnat cu proverbul „Fă rai din ce ai”, astăzi starea de mulțumire pare să aibă o poziție fragilă în sufletul nostru, fiind ușor zdruncinată de banalitățile de zi cu zi, cărora le dăm voie să umbrească binecuvântările lui Dumnezeu care se revarsă asupra noastră.

Cum cultivăm mulțumirea într-o societate care trăiește într-o cultură a nemulțumirii?

Prin concentrarea asupra relațiilor de calitate, timp petrecut cu familia, ierarhizarea valorilor personale și ale familiei, aprecierea momentelor spirituale și căutarea celor bune și de folos reușim să găsim sensul existenței noastre și mulțumirea.

Ce este mulțumirea?

În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

– Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

– Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume?

Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise:

– Dar, cum să nu fiu fericit? Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ!

Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş. Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi!

(adaptare după N. Pesechkian, Poveşti Orientale)

Din înțelepciunea popoarelor:

• Dacă nu găseşti niciun motiv ca să mulţumeşti, greşeala zace în tine.
• Să cinsteşti pe cei bătrâni şi de sfat să le mulţumeşti.
• Înainte de a mânca, ia-ţi timp să mulţumeşti mâncării.

Întrebările lunii:

• Ce ai învățat tu alături de părinții tăi?
• Erau niste persoane care erau ușor de mulțumit?
• Erau persoane nemulțumite în permanență? Nemulțumite de sine? De ceilalți? Te criticau?

Provocărea lunii:

• Scrie o scrisoare de mulțumire persoanei care ai fost acum 10 ani.
• Cum vă puteți bucura mai mult de lucrurile pe care le aveți?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Justiție vs. Corupție

Ce este justiția?
A-ți asuma responsabilitatea personală de a susține ceea ce este curat, drept și adevărat.

Noţiunea de dreptate folosită de filosofi este transferată în drept sub conceptul de justiţie. Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia. Justiţia reprezintă acea stare generală a societăţii care se realizează prin asigurarea pentru fiecare îndivid în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecţiei şi promovării drepturilor omului. Justiţia administrativă vine să protejeze drepturile şi interesele cetăţenilor în relaţia acestora cu administraţia publică.

De partea cui este dreptatea?

Un avocat renumit a angajat un tânăr stagiar pe care să-l îndrume în tainele meșteșugului avocățesc, în schimbul unei sume de bani, pe care tânărul trebuia s-o plăteasca maestrului. Învoiala a fost facuta astfel: stagiarul plătește deocamdată numai jumatate din suma hotărâtă, iar cealaltă jumatate numai când – în calitate de avocat – va caștiga primul său proces.

Învoiala limpede, nu-i așa? Să vedeti însă ce încurcătură a ieșit de aici.

Dupa terminarea practicii, tânărul nostru își ia zborul în lume, iar bătrânul maestru așteptă, așteptă mereu să-și primească banii la care avea dreptul. Când așteptarea trecuse peste orice măsură, începe să se intereseze de urmele stagiarului său și află că acesta nici gând n-avea să-și achite datoria, ba mai zvonise prin lume că nici nu se face avocat.

Amărât, bătrânul se hotărăște să dea în judecată pe tânărul nerecunoscător.

Între altele, pâra maestrului era motivată astfel: „Oricare ar fi hotărârea judecății, el trebuie să-și primească restul datoriei și anume:

– În caz că justiția îi dă dreptate lui, trebuie să primească banii pe baza sentinței.

– În caz că justiția îi dă dreptate tânărului, trebuie să primească banii deoarece tânărul în felul acesta câștigă primul proces și, conform învoielii avute, va plăti jumatatea ramasă din taxe, când va câștiga primul proces”.

Bătrânul avocat se culcă liniștit pe o ureche, fiind sigur că nicio justiție din lume nu poate să nu-i dea dreptate.

Ei, dar să vedeți dumneavoastră, tocmai acum încep să se încurce lucrurile.

Tânărul stagiar, instruit fiind și el chiar de renumitul avocat bătrân, nu s-a lăsat mai prejos. În apărarea lui, a băgat și el la judecătorie o pâră care spunea astfel:

„Oricare ar fi hotararea justiției, el, stagiarul, nu mai trebuie să plăteasca nimic.

Anume:

– Dacă justiția hotărăște că tânărul are dreptate, atunci el execută sentința care i-a dat dreptate, deci nu are nimic de plătit.

– Dacă justiția hotărăște că bătrânul are dreptate, atunci se cheamă că stagiarul a pierdut procesul și după învoiala avută el nu trebuie să plătească, pentru că nu a câștigat primul său proces.”

Ei acuma, oameni buni, mai frământați-vă și dumneavoastră mintea să aflați de partea cui este dreptatea, că eu m-am încurcat rău de tot! 🙂

Din înțelepciunea popoarelor:

„Justiția este conștiință, nu o conștiință personală, ci conștiința întregii omeniri.” Aleksandr Soljeniţîn
„Justiția este adevăr în acțiune.” Benjamin Disraeli
„Dacă nu menținem justiția, justiția nu ne va menține pe noi.” Francis Bacon
„Justiția și fațada unui templu se văd cel mai bine din afară.” Austin O’Malley (Ronald Knox)

Întrebările lunii:

• Preferi să ai dreptate sau liniște?
• Este Justiția una dintre trăsăturile de caracter la care lucrezi?
• Care este modelul tău de persoană/personaj justițiar?

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost just, ci mai degrabă corupt.
• Amintește-ți zilnic că a fi just este esențial pentru liniștea sufleteacă.
• Fii just cu toată lumea și politicos în același timp.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Elocvență vs. Ceartă

Ce este elocvența?
A călăuzi adevăruiri vitale printre obstacolele mentale ale cuiva.

Conform DEX, elocvent înseamnă: a avea darul de a expune frumos și convingător.

Există o zicală în stand-up: „cinci minute comprimate sunt mai bune decât cincisprezece neglijente și dezordonate”. Cu toate acestea, prezentările nu reușesc să respecte același principiu. Pentru majoritatea vorbitorilor timpul, structura și editarea/modificarea conștientă în timp real, necesare pentru a avea un impact maxim, pur și simplu nu prea există. Prezentatorii cu experiență, care se implică în situații în care trebuie să vorbești unor mase de oameni, tind să fie cei mai buni și cei care știu să se descurce cel mai bine. Știu unde să râdă, știu ce funcționează cel mai bine, știu principiile frazării și, mai mult, știu când anume este momentul să spună o replică.

Atenția majorității celor din audiență se diminuează după zece minute. În studiile făcute de educatorul Wilbert McKeachie acesta demonstrează că „în mod obișnuit, atenția crește de la începutul discursului până la zece minute după acesta, și scade după acel moment”. Acesta este motivul principal pentru care TED și-a scurtat formatul anterior de 18 minute. Mulți producători de conferințe și evenimente nu au ajuns încă la această concluzie. Majoritatea prezentatorilor nu pot ține atenția publicului timp de 40-60 de minute. Este ceva cu care se luptă chiar și cei mai buni dintre ei.

PREDICA

Sfantul Francisc a invitat un novice tânăr ca să predice cu el într-un sat apropiat. Novicele a fost încântat ca un om mai în vârstă, atât de stimat, să-i ceara acest lucru. Sigur va avea de învățat urmărindu-l si observându-l cu atenție pe maestrul său cum predică. Au pornit împreuna pe deal în jos, printre ulițe de țara mărginite de ferme. Sfântul Francisc zambea și saluta localnicii de-a lungul drumului. Zăbovea puțin ca să mângâie câte un animal, se oprea sub un pom ca să asculte ciripitul matinal al păsărilor și părea să savureze frumusețea tihnită a vieții în afara coridoarelor întunecate ale mănăstirii. însa novicele era nerăbdător să ajungă în sat si să-l asculte pe Părinte predicând.

Când au ajuns în cele din urmă în oraș, au luat-o de-a lungul străzii principale pavate. Clădirile obturau lumina. Străzile erau murdare și pline de gunoaie. Animalele scormoneau prin gunoi după resturi de mâncare. Oamenii faceau negoț cu diferite mărfuri. Sfântul Francisc colinda încoace si încolo pe străzile dosnice, continuând să zâmbească și să salute oamenii cu amabilitate. Novicele a început să se întrebe când își va ține Sfântul Francisc predica.

După un timp, monarhul a facut cale-ntoarsă, a luat-o iar pe urmele pașilor lor prin oraș, apoi pe drumul de țară și a început să urce dealul. Tânărul novice încerca să se abțina, dar în timp ce urcau pe cărare spre mănăstire, nu și-a mai putut ține gura:

– Părinte, a întrebat el, am crezut ca mergem în sat ca să predicăm.

– Am fost, a venit replica binevoitoare a Sfantului Francisc. În timp ce ne plimbam, predicam. Uneori nu este nevoie de cuvinte. Simpla noastra prezență le amintește oamenilor ceea ce reprezentăm. Prin faptele noastre, ne-am ținut predica de dimineață.

Întocându-se ca să prindă privirea novicelui său, a conchis:

– Nu are rost să mergem nicăieri să predicăm, dacă nu predicăm în timp ce mergem.

Din înțelepciunea popoarelor:

„Predica bună ar trebui să fie ca fusta unei femei: suficient de scurtă ca să stârnească interesul şi suficient de lungă pentru a acoperi esenţialul” (Ronald Knox)

Întrebările lunii:

• Când este bine să fii elocvent?
• Elocvența te poate ajuta sau împiedica să îți îndeplinești obiectivele?
• Ai un model de om elocvent?

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost elovent, ci mai degrabă certăreț.
• Amintește-ți zilnic că elocvența este esențială în comunicare.
• Vorbește cu elocvență și cu prudență în același timp.
• Învață-i pe cei din jur să fie elocvenți cu ajutorul întrebărilor.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Curaj vs. Teamă

Încrederea că ceea ce am de spus sau de făcut este adevărat, drept și just.

Evită pericolele dezastruoase!

Un far avertizează cu credincioșie navele, pentru ca acestea să poată evita pericolele, precum stâncile, care nu se văd. Când vezi pericole pe care ceilalți nu le văd, îi poți atenționa înainte de a fi prea târziu.

Mulți oameni sunt preocupați de felul cum vor fi percepuți dacă ar face un anumit lucru. Este suficient ca un far să nu lumineze o singură noapte pentru a cauza dezastre. În mod analog, o singură problemă nerezolvată poate strica relațiile din familie, de la locul de muncă sau din societatea în care trăim.

Luptă pentru ce este bine!

Curajul nu este absența fricii, ci îndrăzneala de a învinge frica în scopul de a face ceea ce este corect. E ușor să urmezi majoritatea. E greu, însă, să lupți pentru adevăr singur.

E mai ușor să lași pe seama altuia să spună sau să facă ce trebuie făcut. Dar e nevoie de curaj să faci sau să susții ceva de valoare. Fii o lumină în întuneric, chiar dacă ești singura!

Fii un lider curajos!

Un lider trebuie să aibă o viziune ideală și o înțelegere realistă a situației și a pașilor necesari pentru a merge înainte. Nu lăsa frica sau orice altă problemă să îți împiedice angajamentul de a face ce este corect.

Curajul aduce speranță prin justețea acțiunii, chiar dacă trebuie să ne scoată din zona noastră de confort. Fă legătura între ceea ce este drept și deciziile zilnice. Dacă tu nu iei atitudine împotriva a ceea ce este rău, cine o va face?

“Idealurile care mi-au luminat calea și din când în când mi-au dat CURAJ reânnoit de a întâmpina viața cu voioșie, au fost bunătatea, frumusețea și adevărul”. -Albert Einstein

Vă rugăm răspândiți!

Ascultare

Stimați prieteni și colegi,
Pentru armonizarea relațiilor cu autoritățile și oprirea răspândirii virusului Covid 19, organizația care administrează programul “Character First” a lansat luni odată cu instituirea stării de urgență,  o trăsătură de care toți avem atât de mare nevoie în aceste momente; aceasta este “Ascultarea”.
O găsiți aici:

curs.globalcharacter.net/ascultarea.html

Pentru că tot stăm în casă, haideți să folosim aceste momente spre a ne spori bogăția sufletească.
Nu uitați, lecțiile scurte presărate cu exemple pozitive, de actualitate din viața cotidiană sunt cele mai eficiente.
Aveți permisiunea să imprimați elefantul spre a-l colora individual sau cu copiii.

Uniți suntem mai puternici!
Vă mulțumesc!

“Este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic, pentru ca răul să învingă”
Edmund Burke

Vă rog răspândiți.