Ce este recunostinţa?
A le arăta altora prin cuvintele și faptele mele cât au fost de binefăcători pentru viața mea.

Recunoștința ca trăsătură de caracter: puterea aprecierii

Recunoștința, adesea considerată o emoție trecătoare, este mult mai profundă atunci când este cultivată ca o trăsătură de caracter consecventă. Merge dincolo de simplul fapt de a spune „mulțumesc” sau de a te bucura de un cadou. Ca trăsătură de caracter, recunoștința reflectă o apreciere profundă pentru aspectele pozitive ale vieții, inclusiv oamenii, oportunitățile și experiențele care contribuie la bunăstarea cuiva. Când este practicată în mod consecvent, modelează perspectiva cuiva, promovează creșterea personală și favorizează relații semnificative.

Natura recunoștinței

În esență, recunoștința este o recunoaștere a lucrurilor bune din viață, indiferent de dimensiunea sau semnificația lor. Oamenii care întruchipează recunoștința fac mai mult decât să recunoască circumstanțele favorabile; de asemenea, apreciază eforturile celorlalți, își exprimă recunoștința pentru oportunități și mențin o perspectivă pozitivă chiar și în momentele dificile. Ca trăsătură, recunoștința reprezintă un mod de a aborda viața cu smerenie, recunoscând că multe binecuvântări vin din surse din afara ta.

Spre deosebire de simpla reacție la a primi ceva, recunoștința ca trăsătură necesită o implicare activă în viață. Cei care cultivă recunoștința ca parte a caracterului lor tind să observe micile bucurii din momentele de zi cu zi – fie că este o conversație caldă, o zi însorită sau sprijinul unui prieten. De asemenea, tind să abordeze provocările cu reziliență, concentrându-se pe ceea ce pot învăța din eșecuri sau pentru ceea ce trebuie să fie recunoscători, chiar și în dificultăți.

Beneficiile psihologice și emoționale ale recunoștinței

Recunoștința oferă o mulțime de beneficii psihologice care contribuie la bunăstarea generală. Numeroase studii în domeniul psihologiei au arătat că oamenii care practică în mod regulat recunoștința experimentează un nivel mai ridicat de fericire, nivel mai scăzut de stres și depresie și o satisfacție generală mai mare în viață. Acest lucru se datorează faptului că recunoștința îţi schimbă atenția de la ceea ce lipsește către ceea ce este deja prezent și valoros.

Recunoștința promovează, de asemenea, o mentalitate mai sănătoasă prin stimularea optimismului. Când oamenii se concentrează pe ceea ce sunt recunoscători, este mai puțin probabil să se oprească asupra emoțiilor negative, cum ar fi invidia, resentimentele sau frustrarea. În schimb, recunoștința îi ajută pe indivizi să-și analizeze circumstanțele, permițându-le să găsească sens și scop chiar și în adversitate. De exemplu, cineva care își pierde un loc de muncă își poate exprima recunoștința pentru abilitățile și experiențele dobândite în posturile anterioare, ceea ce îl poate motiva să caute noi oportunități cu o atitudine pozitivă.

Mai mult, practicarea recunoștinței poate îmbunătăți echilibrul emoțional. Indivizii recunoscători sunt mai predispuși să abordeze stresul cu o mentalitate calmă și centrată, deoarece și-au construit obiceiul de a se concentra pe aspectele pozitive ale vieții lor. Această maturitate emoțională, îi ajută pe oameni să facă față provocărilor mai eficient și să își revină mai repede din eșecuri.

Impactul social și relațional al recunoștinței

Recunoștința, atunci când este practicată în mod regulat, întărește legăturile sociale și favorizează relații mai sănătoase. Oamenii care exprimă în mod constant recunoștința au mai multe șanse să experimenteze o mai mare încredere, respect și cooperare în interacțiunile lor cu ceilalți. Când recunoștința devine un obicei, indivizii tind să observe eforturile și bunătatea celor din jur, ceea ce duce la conexiuni mai profunde și mai semnificative.

În relații, recunoștința funcționează ca un liant social, întărind legăturile dintre indivizi. Exprimarea aprecierii pentru un partener, prieten sau coleg hrănește sentimente de respect și grijă reciprocă. Cercetările au arătat că oamenii care se simt apreciați de partenerii sau prietenii lor au mai multe șanse să fie mulțumiți în relațiile lor și mai motivați să le mențină. Recunoștința acționează și ca un tampon împotriva conflictelor; în vremuri de dezacord, o bază de apreciere reciprocă, poate preveni escaladarea disputelor minore semnificativ.

În domeniile profesionale, recunoștința favorizează un mediu de lucru pozitiv. Liderii care exprimă apreciere autentică pentru echipele lor creează o cultură a respectului și cooperării, care poate îmbunătăți moralul și productivitatea. În mod similar, angajații care se simt recunoscuți și apreciați sunt mai motivați să contribuie, ceea ce duce la un nivel mai ridicat de implicare și satisfacție în muncă.

Darul recunoștinței

Într-o seară, în timp ce Mia stătea lângă foc cu bunica ei, a observat-o pe bătrână zâmbind liniştită la flăcările jucăușe. Curioasă, Mia a întrebat: „Bunico, ce te face atât de fericită acum?”

Bunica ei chicoti încet și spuse: „Sunt doar recunoscătoare draga mea; pentru căldura focului, confortul acestui scaun și, mai ales, pentru compania ta”.

Mia se gândi o clipă: focul fusese mereu acolo, scaunul la fel, și totuși, ea nu observase niciodată cât de mult însemnau ele.

Din acea zi, Mia a început să vadă lumea prin ochii bunicii ei – recunoscătoare nu pentru gesturile mărețe, ci pentru bucuriile simple care îi umpleau viața de zi cu zi.

Din înțelepciunea popoarelor

„Recunoștința transformă ceea ce avem în suficient.” – Esop

„Recunoașterea binelui pe care îl ai deja în viața ta este fundamentul abundenței.” – Eckhart Tolle

„Recunoștința nu este doar cea mai mare dintre virtuți, ci și părintele tuturor celorlalte.” – Cicero

„Recunoștința ne umple de reverență, permițându-ne să întâmpinăm provocarile de zi cu zi, ca niște momente transcendente de uimire care schimbă pentru totdeauna modul în care experimentăm lumea și viața” – John Milton

Provocările lunii:

Cultivarea recunoștinței în viața de zi cu zi
Acest exercițiu este conceput pentru a vă ajuta să exersați activ recunoștința în fiecare zi, ceea ce vă poate îmbunătăți starea de spirit, vă poate consolida relațiile și vă poate crește bunăstarea generală.

Pasul 1: Începeți un jurnal de recunoștință.

În fiecare seară, acordă-ți câteva minute pentru a reflecta asupra zilei tale și notează trei lucruri pentru care ești recunoscător. Acestea pot fi mici sau semnificative – orice, de la un gest amabil, un moment de pace sau chiar o ceașcă bună de cafea. Cheia este să fii specific și intenționat.

Pasul 2: Exprimați recunoștința față de ceilalți.

O dată pe săptămână, fă un efort conștient pentru a-ți exprima recunoștința față de cineva care a avut un impact pozitiv asupra vieții tale. Acest lucru ar putea fi printr-un simplu „mulțumesc”, un mesaj sincer sau chiar o notă scrisă de mână. Este important să recunoști oamenii care aduc bunătate în viața ta.

Pasul 3: Practicați recunoștința conștientă.

Luați câteva momente în fiecare zi pentru a face o pauză și a aprecia ceva în momentul prezent. Acest lucru ar putea fi în timp ce mănânci, mergi sau pur și simplu respiri. Concentrează-te asupra modului în care te face să te simți și exprimă recunoștința tăcută pentru acea experiență.

Pasul 4: Abordați provocările cu recunoștință.

Când te confrunți cu o provocare sau o situație dificilă, încearcă să găsești un lucru pentru care să fii recunoscător în ea. Acest lucru nu înseamnă să ignori dificultatea, ci mai degrabă să găsești o bază care să-ți schimbe perspectiva.

Pasul 5: Meditația de recunoștință.

Petreceți cinci minute într-un loc liniștit, reflectând asupra lucrurilor pentru care sunteți recunoscător. Închideți ochii, respirați adânc și vizualizați oamenii, experiențele sau lucrurile pe care le apreciați. Lăsați sentimentele de recunoștință să vă umple mintea și corpul.

Reflecție finală:

La sfârșitul săptămânii sau lunii, fă-ți timp pentru a reflecta la modul în care această practică ți-a influențat perspectiva. Ai observat mai multă pozitivitate în viața de zi cu zi? Te simți mai conectat cu cei din jurul tău? Recunoștința, atunci când este practicată în mod consecvent, poate aduce o schimbare de durată a mentalității și a bunăstării.

Încorporând acești pași simpli în rutina ta, poți dezvolta un sentiment mai profund de apreciere pentru lucrurile mici și mari din viață.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este determinarea?
A-ți propune să atingi scopuri potrivite la timpul potrivit, indiferent de obstacole.

Puterea hotărârii: un catalizator pentru succesul personal și colectiv

Una din forțele motrice care poate transforma visele în realitate, este determinarea, ea reprezintă hotărârea de a urmări obiectivele cu perseverență și tenacitate, chiar și în fața adversității, împingând indivizii dincolo de limitele capacităților lor native. Acest eseu explorează impactul profund al determinării asupra dezvoltării personale și asupra progresului societal. Examinând psihologia determinării, exemplele istorice de figuri determinate și rolul determinării în depășirea provocărilor, devine clar că această calitate nu este doar esențială pentru succes, ci și un instrument puternic pentru transformarea societății.

Psihologia determinării

În esență, determinarea este trăsătura psihologică care alimentează perseverența și rezistența. Psihologii o aseamănă adesea cu conceptul de „grit”, un amestec de pasiune și efort susținut pentru obiective pe termen lung, așa cum este definit de Angela Duckworth. Seriozitatea și, prin extensie, determinarea joacă un rol crucial în psihologia realizării, deoarece le permite indivizilor să navigheze pe culmile și provocările emoționale care vin odată cu urmărirea obiectivelor înalte. În timp ce inteligența, talentul și oportunitatea sunt adesea considerate premise pentru succes, studiile arată că determinarea este probabil cel mai important factor al realizării. Atunci când indivizii își mențin concentrarea asupra unui obiectiv specific în ciuda eșecurilor, ei își construiesc forța mentală, care este esențială pentru succesul final.

Cercetările neuroștiințifice oferă o perspectivă asupra modului în care determinarea afectează creierul. Când oamenii se confruntă cu dificultăți, creierul lor declanșează un răspuns la stres care îi poate determina fie să se retragă, fie să meargă înainte. Determinarea acționează ca un tampon pentru stres, permițând indivizilor să depășească obstacolele emoționale și fizice. Prin determinare, indivizii activează sistemul de recompensă al creierului, care oferă un sentiment de realizare ce întărește dorința de-a continua cu perseverență spre obiectivele lor. Acesta este motivul pentru care indivizii hotărâți sunt adesea capabili să persiste în eforturile în care alții ar putea să se clatine.

Determinarea este o calitate transformatoare care împuternicește indivizii și societățile să își atingă potențialul maxim. De la depășirea provocărilor personale până la conducerea schimbării sociale, puterea persistenței nu poate fi subestimată. Istoria este plină de exemple de indivizi hotărâți care au schimbat cursul ei, iar știința confirmă că determinarea este adesea cheia succesului, indiferent de inteligență sau talent. Este o forță care permite indivizilor să depășească limitele, fie că sunt impuse de circumstanțe externe sau de propriile îndoieli. Într-o lume plină de obstacole, determinarea rămâne scânteia care transformă ambiția în realitate, făcând-o una dintre cele mai importante calități pentru progresul personal și colectiv.

În cele din urmă, nu absența eșecului, ci capacitatea de a persista în fața acestuia definește adevăratul succes.

Moștenirea tăietorului de piatră

Într-un sat mic și liniștit, cuibărit între munți falnici, locuia un bătrân tăietor de pietre pe nume Jarek. În fiecare zi, Jarek mergea la baza muntelui cu ciocanul și dalta și cioplea un bolovan uriaș. Ani de zile, el lucrase la aceeași piatră, hotărât să sculpteze ceva frumos din stânca neclintită, deși mulți credeau că eforturile lui erau în zadar.

— De ce te ții de asta? întrebau sătenii. „Bolovanul este prea mare, prea puternic. Nu-l vei schimba niciodată.”

Dar Jarek a zâmbit doar și a spus: „Fiecare lovitură contează”.

Zi de zi, Jarek lucra neobosit. Mâinile i-au devenit bătătorite, corpul i-a îmbătrânit din cauza efortului constant. Bolovanul nu părea să se schimbe, totuși, Jarek nu s-a oprit niciodată. Sătenii îl batjocoreau, numindu-l nebun pentru că și-a irosit puterea cu ceva care nu se clintea.

Într-o zi, un băiat din sat s-a apropiat de Jarek în timp ce lucra și curios a întrebat: „Cum poți să continui chiar și când pare că nimic nu se schimbă? Câteodată, nu ai vrea să renunți?”

Jarek făcu o pauză, cu mâinile sale obosite sprijinindu-se pe daltă, s-a uitat la băiat și a zâmbit. „Nu este vorba despre cât de puternic este bolovanul”, a spus el, „ci despre cât de puternică este voința mea. Vezi, bolovanul rezistă, dar fiecare lovitură îl slăbește, chiar dacă nu văd schimbarea, într-o zi, o singură lovitură îl va face să se spargă”.

Băiatul a privit cum Jarek ridică din nou ciocanul pentru a lovi piatra. Se auzi un trosnet adânc și răsunător și, spre uimirea băiatului, bolovanul s-a despărțit în două. Jarek reușise în cele din urmă.

Sătenii, care s-au îndoit cândva de el, s-au adunat cu uimire, privind cum sarcina cândva imposibilă fusese îndeplinită. Dar Jarek pur și simplu a zâmbit și a spus: „Nu această lovitură a spart bolovanul. A fost fiecare lovitură înaintea ei”.

Băiatul a înțeles atunci. Determinarea nu înseamnă a obține rezultate instantanee; e vorba de perseverență, știind că orice efort, oricât de mic, face parte dintr-o călătorie mai mare. Moștenirea lui Jarek nu se afla doar în piatra pe care o cioplise, ci și în lecția pe care o lăsase în urmă – lucrurile mărețe se obțin nu numai prin putere, ci prin puterea liniștită a perseverenței.

Din înțelepciunea popoarelor

„Un vis nu devine realitate prin magie; este nevoie de sudoare, determinare și muncă grea.” – Colin Powell

„Cel mai bun drum pentru a ieși dintr-o situație este întotdeauna să treci prin ea.” – Robert Frost

„Poți întâmpina multe înfrângeri, dar nu trebuie să fii învins. De fapt, este posibil să fie necesar să întâlnești înfrângerile, pentru a afla cine ești, de ești capabil să te ridici și cum poți să ieși din ele.” – Maya Angelou

„Cea mai mare slăbiciune a noastră constă în a renunța. Cea mai sigură cale de a reuși este întotdeauna să încerci încă o dată.” – Thomas Edison

Provocările lunii:

Exercițiu: Construirea determinării prin reușite mici

Pasul 1: Stabiliți un obiectiv pe termen lung

Începeți prin a identifica un obiectiv semnificativ pe termen lung pe care doriți să-l atingeți. Ar putea fi legat de viața personală, de fitness, de carieră sau de activitățile academice. Scopul ar trebui să fie ceva care să vă inspire, dar să vă simțiți și provocat.

Pasul 2: Împărțiți-l în pași mici, realizabili

Odată ce v-ați definit obiectivul pe termen lung, împărțiți-l în obiective sau etape mai mici, pe termen scurt. Acestea ar trebui să fie specifice și realizabile într-o perioadă scurtă de timp, cum ar fi o săptămână sau chiar o zi.

Pasul 3: Urmăriți-vă progresul

Creați un sistem simplu pentru urmărirea progresului dvs. Acesta ar putea fi un jurnal, o listă de verificare sau o aplicație care vă ajută să monitorizați realizările în fiecare zi. Urmărirea progresului vă va ajuta să rămâneți concentrat și vă va arăta cum se acumulează micile câștiguri în timp.

Pasul 4: Îmbrățișați eșecurile și mergeți mai departe

Inevitabil, vor exista momente în care vă confruntați cu provocări sau doriți să renunțați. Folosiți aceste momente pentru a vă întări determinarea. Când apare un eșec, amintiți-vă că progresul nu este întotdeauna liniar. Concentrați-vă să faceți încă un pas înainte, oricât de mic.

Pasul 5: Reflectați și sărbătoriți reușitele mici

La sfârșitul fiecărei săptămâni, reflectați la ceea ce ați realizat. Chiar dacă progresul pare mic, este important să recunoașteți că fiecare câștig, oricât de mic, vă aduce mai aproape de obiectivul pe termen lung. Sărbătorește aceste realizări pentru a vă întări perseverența.

Pasul 6: Creșteți-vă treptat efortul

Pe măsură ce creați consistență, începeți să creșteți dificultatea sarcinilor dvs. Treceți ușor dincolo de zona de confort în fiecare săptămână. Această creștere treptată vă va întări determinarea și rezistența fără a vă copleși.

Pasul 7: Vizualizați succesul

Petreceți câteva minute în fiecare zi vizualizându-vă îndeplinirea obiectivului pe termen lung. Imaginați-vă senzația de succes atunci când ați atins obiectivul propus. Vizualizarea vă întărește angajamentul și vă reamintește de ce perseverați prin provocări.

Reflecție finală

După o lună de exersare a acestei rutine, reflectați la cât de departe ați ajuns. Recunoașteți modul în care determinarea v-a ajutat să depășiți dificultățile și deasemeni pașii mici, consecvenți care au dus la progres. Înțelegând puterea perseverenței, puteți continua să aplicați această gândire la obiective mai mari și mai complexe în viitor.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este atenţia?
A-i acorda unui om prețuirea cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale.

Descoperă valoarea celor de lângă tine!

Când te oprești din ceea ce faci și îi acorzi unei persoane atenția ta totală, îi transmiți că i-ai perceput valoarea, îți pasă cum gândește, și îi oferi cel mai prețios dar al tău – timpul.

Dacă un lucru merită făcut, atunci merită să-i acordăm atenție!

Când îți concentrezi atenția asupra muncii tale, le transmiți celorlalți că ceea ce faci este important, și îi inspiri și pe alții să lucreze la potențialul lor maxim. Informația pe care o colectăm în orice domeniu depinde de atenția noastră, și ne ajută să luăm decizii bazate pe realitate, să facem lucruri de calitate, și să dezvoltăm relații pe termen lung.

Evită greșelile costisitoare!

În 1912 Titanicul supranumit și „Nava care nu se scufundă” a sfărșit pe fundul oceanului în urma unei greșeli umane. Căpitanul Smith a ignorat atenționările celorlalte nave de existența ghețarilor și în loc să ocolească zona a mărit viteza de deplasare. Pierderile financiare de aproximativ $20 milioane pălesc în față pierderilor umane de peste 1500 de persoane.

Atenția este vitală!!!

A fi atent pare un lucru comun, însă puţini dintre noi realizăm că direcţionarea atenţiei proprii este o artă. Indiferent de capacitatea atenţiei tale, modul în care o poţi orienta şi locurile către care o orientezi îţi dirijează viaţa. Pentru că e o mare diferenţă între a fi proactiv, creativ, productiv, obţinând performanţe reale pe toate planurile şi să stai într-un fotoliu urmărind unul după altul câteva filme. În ambele cazuri tu eşti atent la ceva, însă rezultatele diferă radical.

Acum în epoca informaţiei, atenţia ta este extrem de solicitată şi ai o gamă extrem de largă de opţiuni, iar tu decizi cărui stimul să îi oferi o parte, sau chiar întreaga ta atenţie.

Această alegere este a ta în totalitate şi va avea un impact major asupra întregii tale vieţi personale, sociale şi profesionale. Tot ce ai de făcut pentru a schimba ceva în viaţa ta este să alegi conştient cui acorzi atenţie. Succesul este, în mod evident, atenţie focusată spre un scop.

Problema zilelor noastre constă în faptul că suntem bombardaţi din toate părţile cu prea mulţi stimuli şi avem extrem de multe variante de ales, iar selecţia celor utili ce ne pot fi de real folos, de cei care doar ne încarcă neuronii cu balast necesită discernământ.

Acest proces de filtrare, selecţie şi alegere optimă este cheia unei vieţi armonioase. Indiferent de domeniul în care funcţionezi, capacitatea ta de a alege conştient şi de a te concentra asupra propriilor tale interese, este factorul care te va duce spre succes.

La fel, identificarea unor piedici majore, a unor factori care te distrag din activitate, te va ajuta să înlături distragerile atenţiei tale. Pentru că oricât de bine pregătit ai fi, concentrarea pe scopurile tale te va menţine pe drumul tău, iar distragerea atenţiei te va scoate din starea de concentrare, şi te va opri din drum.

Din înțelepciunea popoarelor:

Aşa cum cea mai mică pată pe o haină albă se vede imediat, tot aşa cel mai mic defect al unui om virtuos atrage atenţia tuturor.
Caută respectul, nu atenţia!
Proverbe și zicători Amerindiene

Unde îți dai energia, îți plasezi atenția.
(Joe Dispenza)

Pentru opționalul „Mai întâi caracterul” sau ora de dirigenție:

1. Numără cuvinte

Cel mai simplu mod în care să îți antrenezi atenția este să numeri cuvinte.

Da, ai citit corect!

Să numeri cuvinte sună ridicol de banal, însă este modul ideal în care să te concentrezi pe o activitate și nimic altceva. Pune mâna pe prima carte care îți sare în ochi, deschide-o la orice pagină dorești și apucă-te să numeri toate cuvintele. După ce ai terminat de numărat, notează numărul total de cuvinte iar apoi mai numără o dată pentru a verifica.

• Dacă numerele diferă, ia-o de la capăt.
• Dacă pierzi șirul în timp ce numeri, ia-o de la capat.

Reține!

Scopul este să îți crești atenția, deci nu contează cât de banală e activitatea prin care te antrenezi.

2. Practică mindfulness

Lăsând la o parte aspecte ca sănătatea și stresul, mindfulness te ajută să îți antrenezi atenția oriunde și oricând și asta deoarece este o practică incredibil de adaptabilă ce îți poate îmbunătăți viața în numeroase feluri.

Tot ce trebuie să faci este să:

• Alegi un obiect aleator pe care să te focusezi.
• Privești acel obiect ca și cum îl vezi pentru prima dată și habar nu ai ce este.
• Cauți să observi cât mai multe caracteristici (mărime, greutate, textură, formă, culoare, miros, funcție, etc.).
• Ignori orice gând care îți trece prin cap în acel moment.

3. Folosește cărți de colorat

La fel ca număratul cuvintelor, coloratul este o activitate simplă care presupune să rămâi concentrat pe ceva pentru o perioadă mai lungă.

Așa că fă rost de creioane, comandă-ți o carte de colorat și antrenează-ți atenția într-un mod amuzant și captivant.

4. Exersează-ți atenția cu Testul Stroop

Deși inițial a fost dezvoltat pentru evaluarea unor abilități cognitive, testul Stroop poate fi unealta perfectă cu care să îți „șlefuiești” atenția.

Aruncă o privire pe poza alăturată.

După cum vezi, avem mai multe nume de culori scrise în culori diferite.

Tot ce trebuie să faci este să citești cu voce tare – și cât de cursiv poți – această listă. De fiecare dată când rostești culoarea în loc de cuvânt, trebuie să o iei de la capăt.

Când începi să te obișnuiești cu exercițiul, schimbă regulile. Mai exact, citește cu voce tare culoarea fiecărui cuvânt.

Să îți antrenezi atenția nu e rocket science. Îți trebuie doar răbdarea și perseverența pe care o ai atunci când încerci să antrenezi un mușchi.

Întrebările lunii:

• Ați fost vreodată ignorat(ă)? Cum v-ați simțit?
• Care sunt persoanele care merită atenția noastră?
• Care poate fi costul neatenției?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este răbdarea?
A accepta o situație dificilă fără a-mi proiecta un termen final pentru curmarea ei.

Un criteriu de măsurare al maturității este cât timp poate aștepta cineva de la reușită până la recompensă. De multe ori te bucuri mult mai mult de un lucru dacă ai așteptat o perioadă de timp înainte de a-l primi.

Așteptarea nu trebuie să însemne inactivitate. Întotdeauna există ceva care trebuie făcut. Întreabă-te ce alte lucruri pot fi realizate în timpul așteptării. Nu lăsa aceasta să-ți împiedice bunul mers al activităților zilnice.

Cum ne putem dezvolta răbdarea?

Un suflet nobil face planuri alese și cu răbdare și perseverență le împlinește.

Credincioșii au venit în mulțime pentru a auzi cuvintele înțelepte ale Monahului. Un bărbat a ascultat atent și devotat, s-a rugat cu credință și fervoare, și, în cele din urmă l-a părăsit pe Monah când a venit seara. El a ieșit cu greu din mulțime, dar imediat a venit într-un suflet înapoi și a început să se plângă, cu o voce agitată, „O, doamne! În această dimineață mi-am condus calul către tine, Monahul Domnului, ca să te ascult. Acum, calul a plecat. Este aceasta justiţia divină? Este aceasta răsplata pentru credința mea? Este aceasta mulțumirea pentru rugăciunile mele?” Monahul a ascultat aceste cuvinte disperate și a răspuns cu un zâmbet îngăduitor, „Crede în Dumnezeu și leagă calul bine (sigur).”

Marshmallows

Experimentul marshmallows al Universității Standford în 1970, a revelat cum și când apare răbdarea și efectele pe care aceasta le poate avea asupra oamenilor. Studiul a presupus următoarele caracteristici: mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani, au fost puși într-o cameră cu un cercetător.

Cercetătorul le spunea că pot lua o bomboană de pe masă acum sau pot aștepta treizeci de minute până se întorcea el dintr-un cabinet învecinat, iar atunci pot lua două bomboane. Unii copii (cei mai mulți) au luat o singură bomboană. Ceilalți (mult mai puțini) au așteptat pentru a lua două bomboane. Aceasta a fost prima etapă a studiului.

Întârzierea efectivă a gratificării depinde în mare măsură de evitarea sau suprimarea cognitivă a obiectelor recompensă în timp ce se așteaptă ca acestea să fie livrate. În plus, atunci când copiii se gândeau la recompensele absente, era la fel de dificil să întârzie gratificarea ca atunci când obiectele de recompensă erau direct în fața lor. În schimb, atunci când copiii din experiment au așteptat recompensa și aceasta nu era vizibil prezentă, ei au putut să aștepte mai mult și să obțină recompensa preferată. Experimentul cu marshmallow de la Stanford este important pentru că a demonstrat că întârzierea efectivă nu se obține doar gândindu-ne la altceva decât ceea ce ne dorim, ci mai degrabă depinde de mecanismele de suprimare și evitare care reduc frustrarea.

Frustrarea așteptării unei recompense dorite este demonstrată frumos de autori atunci când descriu comportamentul copiilor. „Au găsit diferite moduri de a petrece cele 30 minute, distrăgându-și atenția de la bomboană, experimentând diferite emoții: de la agitație extremă la somn profund”.

După treizeci de ani, copiii (deveniți deja adulți) au fost rechemați la centrul de studii. Au fost înregistrați în acel moment mai mulți indicatori ai vieții personale și au fost constatate următoarele: majoritatea copiilor care au așteptat cele treizeci de minute (65%) erau căsătoriți și aveau copii, nu prezentau dependențe (alcool, tutun, droguri, etc), aveau funcții de conducere în companiile unde lucrau, nu prezentau boli cardiovasculare.

Din înțelepciunea credinței:

• Fără răbdare nu-i învățătură. – proverbe din Rusia.
• Răbdarea e cea mai bună doctorie.
• Omul cu răbdare trece chiar și marea.
• „Rabdă inimă și taci, că tot tu ai să le faci.
  Rabdă, suflete, cât poți, nu-ți da taina către toti.”
• Să nu dea Domnul omului cât poate răbda.
• Cine rabdă nu greșește.
• Rabdă un ceas și-i trăi un an.

Întrebările lunii:

• Dă exemple de situații în care ai avut răbdare.
• Numește cele două aspecte ale răbdării.

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost răbdător, ci mai degrabă nervos – descrie emoțiile pe care le-ai descoperit.
• Amintește-ți zilnic că răbdarea este esențială în comunicare – poartă o brățară de răbdare.
• Poartă-te cu răbdare și cu prudență în același timp.
• Învață-i pe cei din jur să fie răbdători cu ajutorul întrebărilor – Ce te face să te grăbești? Unde vrei să ajungi? Cât de important este să îți rezolvi chiar acum nevoia? De ce?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este credinţa?
Încrederea că faptele care își au rădăcina într-un caracter bun vor da roadele cele mai bune, chiar dacă nu putem ști când și cum.

Cu toate că despre credință se vorbește de obicei într-un context religios, această trăsătură de caracter se aplică în viața de zi cu zi. Credința înseamnă a acționa în conformitate cu valorile pe care le avem în lăuntrul nostru și bazat pe informațiile pe care le cunoaștem. Astfel, credința poate să ne determine să investim într-o relație, să lansăm un produs sau un serviciu nou în cadrul companiei, sau chiar să pășim într-un avion pentru o călătorie la mari altitudini.

Nu contează cât de mult afirmăm valorile în care „credem”, cum ar fi onestitatea sau respectul. Acțiunile noastre zilnice le vor arăta celorlalți ce credem noi cu adevărat despre aceste valori. Când refuzăm compromisul chiar dacă nu știm cum se va finaliza un proiect sau cum va evolua o relație, arătăm că avem o credință autentică în integritate și înțelepciune. Este greu. Dar este corect. Și va da roadele cele mai bune, chiar dacă nu putem ști când și cum.

Crede în Dumnezeu și leagă calul bine

Credincioșii au venit în mulțime pentru a auzi cuvintele înțelepte ale Monahului. Un bărbat a ascultat atent și devotat, s-a rugat cu credință și fervoare, și, în cele din urmă l-a părăsit pe Monah când a venit seara. El a ieșit cu greu din mulțime, dar imediat a venit într-un suflet înapoi și a început să se plângă, cu o voce agitată, „O, doamne! În această dimineață mi-am condus calul către tine, Monahul Domnului, ca să te ascult. Acum, calul a plecat. Este aceasta justiţia divină? Este aceasta răsplata pentru credința mea? Este aceasta mulțumirea pentru rugăciunile mele?” Monahul a ascultat aceste cuvinte disperate și a răspuns cu un zâmbet îngăduitor, „Crede în Dumnezeu și leagă calul bine (sigur).”

Din înțelepciunea credinței:

Dragostea de semeni izvorăște dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și o credință adevărată.

Să te aduni împreună cu credincioșii, pentru încurajare reciprocă este un lucru esențial pentru a rămâne statornic în credință.

Pe măsură ce vom asculta de adevăr, vom avea dragoste curată și neprefăcută față de aproapele nostru.

Avem o credință moartă dacă spunem cuiva „du-te încălzește-te și satură-te”, dar nu facem nimic pentru a-i împlini aceste nevoi.

Sărbători Pascale binecuvântate!

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Smerenie vs. Mândrie

Ce este smerenia?
Să conștientizez că reușitele sunt rezultatele investițiilor făcute de ceilalți în viața mea.

Urmărește țeluri mai înalte decât tine!

Când ne gândim la oamenii de succes, nu smerenia este prima calitate care ne vine în minte. Însă ea este o rampă de lansare care îi ajută pe lideri să urmărească țeluri mai înalte decât ei înșiși, dar și să dezvolte calități în oamenii de lângă ei. Unui lider smerit îi pasă atât de mult de ceilalți și de lucrurile care trebuie făcute, încât nu are timp să își lustruiască imaginea.

Vezi contribuțiile altora!

Nu este nimic rău în a avea nevoie de ajutor acasă sau la locul de muncă. Aceasta face parte din viața reală! Smerenia ne ajută să vedem contribuțiile altora în viața noastră și ne inspiră să investim, la rândul nostru, în viețile celor cu care intrăm în contact. Cere indicații suplimentare și chiar ajutor atunci când ai nevoie, în loc să pretinzi că nu ai nicio problemă sau că le știi pe toate.

Smerenia înseamnă tărie de caracter, nu slăbiciune!

Identifică problemele semnalate de criticii tăi, astfel încât să le poți corecta înainte ca ele să te conducă la decizii incorecte. Nu uita: smerenia este o calitate esențială și deseori face diferența între mediocritate și măreție.

 

Mândria și Smerenia

Cu toții știm că în lume există personaje cu numele: Tristețe, Bucurie, Smerenie, Mândrie, Răbdare, Răutate, Fericire, Împlinire. Bănuiesc că mulți dintre voi, le-ați întâlnit. Am să vă povestesc azi, despre două personaje, Mândria și Smerenia.

Pe o stradă lată, cu tei și castani de o parte şi de alta, cu case spațioase și multă liniște, locuiau două fete, una mai frumoasă ca cealaltă.

Mândria, o fată înaltă, cu părul lung, de culoarea corbului, cu pielea albă ca zăpada proaspăt așternută, sprâncene frumos arcuite pe bolta frunții înalte, care protejează doi ochi de un albastru-cenușiu, intens. Buzele subțiri – superstițiile din popor spun că ar fi semn de răutate – oferă în permanență un zâmbet perfid, de superioritate. Ținuta dreaptă, mersul apăsat și privirea pătrunzătoare, o fac pe această fată destul de nesuferită. Casa în care locuiește este frumoasă, impunătoare și rece asemenea Mândriei.

– Ce faci, Smerenia?

– Mulțumesc bine, Mândria, merg să duc plăcinta caldă copiilor. Tu?

– Uite, mă cam plictisesc. Nu găsesc nimic interesant de făcut. Răutatea, Fericirea, Împlinirea nu știu pe unde își petrec timpul. Nu mi-au spus nimic.

– Uite, îți propun să mergi cu mine să ascultăm poveștile copiilor care s-au întors de la școală.

– Nu pot face aşa ceva! Îmi murdăresc superba rochie nouă, pe care nici nu ai avut bunavoință să mi-o admiri.

– Este foarte frumoasă. Îmi cer scuze, dar tu ai numai haine deosebite, iar acum, chiar mă grăbesc să ajung la acești copii. Poate te răzgândești și mă însoțești.

– Nu, nu, du-te liniștită.

Smerenia, este o fată foarte slăbuță, cu un zâmbet atât de cald și molipsitor. E imposibil ca cineva să o privească și să nu se binedespună. Poartă haine simple, de cele mai multe ori confecționate de ea, din haine primite în dar de la alte persoane. Părul castaniu și-l ține prins în cosițe. Mâinile par atât de fragile, dar ce iese din ele sunt adevărate opere de artă. Este o fată plăcută, căutată de personajele pozitive, dar și de cele negative, care o vor ca aliat datorită inteligenței sale.

– V-am adus prăjitura! Hai să mâncați acum cât este caldă. Cum a fost ziua la școală?

– Am făcut fapte bune, aşa cum ne-ai învățat. Am udat florile după ce le-am ridicat, căci fuseseră folosite ca arme de copiii bătăuși.

– Am ajutat un coleg să-și rezolve un exercițiu pe care nu-l înțelesese.

În aceste clipe de povestit intens, se auzi o căzătură. Toți și-au îndreptat atenția spre locul de unde venise zgomotul.

– Este Mândria! De ce nu ai intrat? întrebă o fetiţă veselă, cu obrajii roșii.

– Este prea mândră să stea cu oameni inferiori din punct de vedere material, grăi repede și supărat un baiețel rotofei.

Mândria și-a scuturat rochia cea nouă, care s-a și rupt într-o parte, și s-a întors spre casă.

– Este cazul să-mi schimb comportamentul. Sunt atât de singură, și nu îmi place deloc. Voi dărui mai mult, mă voi împrieteni cu Smerenia și îi voi acorda sprijin în activitățile ei atât de plăcute și relaxante.

Mândria și Smerenia au devenit prietene. Foarte rar, Mândria își manifestă superioritatea vis-a-vis de ceilalți. Atâta timp cât există voință, schimbarea în bine a caracterului se poate realiza.

 

Provocările lunii:

• Dacă luăm în considerare ceea ce spunea John Templeton că „smerenia intelectuală e cheia către progres”, este evident faptul că aceasta nu este o slăbiciune, ci este mai degrabă o putere!
• Ce poți face pentru a te dezvolta în această direcție?
• Deleagă puterea și decizia către echipă;
• Inspiră-i pe alții să își depășească potențialul;
• Scalează siguranța psihologică și autonomia;
• Vorbește mai puțin și ascultă mai mult;
• Recunoaște că nu știi tot;
• Nu folosi frica ca o tactică pentru a forța ceva;
• Caută feedback constant și acceptă-l;
• Investește timp de calitate în învățare în fiecare zi;
• Creează neîncetat claritate și context;
• Focusează-te pe ceilalți mai mult și pe tine mai puțin;
• Învață din greșeli și sărbătorește succesul;
• Împărtășește succesul cu ceilalți;
• Trăiește integru;
• Pune sub tăcere ego-ul.

Întrebările lunii:

• Care din aceste comportamente le manifești TU în acest moment?
• Unde simți că e nevoie de îmbunătățire?
• Care ar fi primul pas pe care l-ai face?
• De ce anume ai avea nevoie să reușești ce ți-ai propus să faci diferit?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Cinstire vs. Lipsă de respect

Ce este cinstirea?
A-i respecta pe cei care conduc datorită autorităților mai înalte pe care ei le reprezintă.
Să îi tratăm pe ceilalți cu respect și considerație.

Din punct de vedere moral, cinstirea reprezintă o combinație de atenție, ascultare și respect, fiind o valoare personală manifestată în relație cu persoanele sau simbolurile, însemnele ori diferite obiecte pe care le considerăm importante.

Acordăm cinste drapelului țării pentru că el ne reprezintă pe noi cetățenii, dar și idealurile noastre ca națiune. În același fel, acordând cinste persoanelor în autoritate peste noi, arată aprecierea noastră față de misiunea instituției în care ne desfășurăm activitatea.

Fiecare persoană are o valoare inestimabilă prin faptul că este o ființă umană. De aceea trebuie să îi acordăm considerație indiferent unde s-ar afla în procesul de maturizare. Un lider va fi interesat de viața unui subordonat respectuos și se va bucura să-i arate la rândul său apreciere încredințându-i responsabilități mai mari, în timp ce-i călăuzește pașii spre a-și atinge potențialul maxim.

Spiritualitatea ne recomandă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi”.

Solomon, cel mai înțelept om care a trăit pe pământ, i-a îndemnat pe copii de nenumărate ori în Proverbele sale să-și respecte părinții, chiar și atunci când nu mai sunt în mod direct sub autoritatea lor.

În mod evident, ni se poruncește să ne cinstim părinții, dar cum?

Cinstirea este mai mult decât o slujbă adusă cu buzele. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.

Pentru un copilaș, ascultarea de părinți merge mână în mână cu cinstirea lor. Acest lucru înseamnă să asculte, să ia aminte și să se supună autorității lor.

După ce copiii s-au maturizat, ascultarea pe care au învățat-o, copii fiind, îi va ajuta să cinstească alte autorități, cum este guvernul, poliția și angajatorii.

În timp ce ni se cere să ne cinstim părinții, acest lucru nu include și să-i imităm în acțiuni lipsite de o temelie morală care ar putea să le dăuneze atât lor cât si celor din jur.

Din punct de vedere psihologic, cinstirea părinților, a persoanelor de atașament, a unor modele, personaje sau obiecte, are legătură cu stima de sine și cu succesul în viață. „Povestește-mi despre relația pe care o aveai cu părinții tăi atunci când erai copil” este una dintre frazele de la începutul multor procese terapeutice.

 

Relația cu părinții ne modelează copilăria

Numeroase studii și cercetări de specialitate arată că relația cu părinții este crucială în primii ani de viață ai copilului. Copiii care se simt în siguranță, apreciați, iubiți și validați în familie dezvoltă o încredere mai mare în sine, sunt mai independenți și au o mai bună reziliență la situațiile de stres.

Pe de altă parte, copiii care se simt neglijați (fizic și/sau emoțional) sau ignorați de principalele lor figuri de atașament se confruntă cu provocări emoționale, sociale și chiar comportamentale. Depresia și anxietatea, de pildă, sunt printre provocările psihoemoționale des întâlnite în viața copiilor, care simt că n-au parte de iubire și siguranță în relația cu părinții. Așadar, este important să ne înțelegem legătura cu părinții, pentru că ea este relația de atașament care ne-a modelat în copilărie întregul univers emoțional. Și continuă să ne influențeze și odată ce devenim adulți: atât pe plan intrapersonal, cât și pe plan relațional și profesional.

 

Ce rol joacă relația cu părinții în viața noastră de adult?

Legătura din copilărie cu părinții noștri ne ghidează, inconștient, în majoritatea interacțiunilor din viața de adult. Printre altele, ea stă la baza alegerii unui partener de cuplu care ne amintește de relația avută cu părintele sau îngrijitorul de sex opus. Prin deciziile și alegerile pe care le facem, căutăm să retrăim familiaritatea, deși ceea ce ne este familiar nu este întotdeauna benefic pentru sănătatea noastră psiho-emoțională. Dacă vorbim despre cele mai importante ramuri ale vieții asupra cărora relația cu părinții își pune amprenta, acestea sunt: stilul de atașament, bunăstarea emoțională, sentimentul de autonomie și succesul profesional.

 

Provocările lunii:

• Găsește motive de cinstire a părinților tăi și onorează-i, ei sunt în tine, prin ADN-ul tău!
• Mulțumește-le părinților pentru tot ce ți-au dat, începând cu viața!
• Setează limite bune în relația cu părinții pentru o viață împlinitoare!
• Realizează-te în viață pentru a fi cinste ție și, prin tine, părinților tăi!

Întrebările lunii:

• Ce relație ai cu părinții tăi?
• Cum crezi că se poate obține o cinstire sinceră a înaintașilor tăi?
• Cum poți renunța la judecata părinților ca să ajungi să cunoști bucuria cinstirii?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Sinceritate vs. Ipocrizie

Ce este sinceritatea?
Dorința de a face ceea ce este bine din motive transparente

„Sine cera”

Olarii romani încercau să imite înalta măiestrie a grecilor, însă foloseau materie primă de calitate inferioară. Atunci când oalele erau puse la ars, adesea crăpau. Pentru a le ascunde defectele, olarii umpleau crăpăturile cu ceară și apoi le vopseau pe deasupra.

Treci testul de foc!

Cumpărătorii nu știau că vasele erau defecte, până când le puneau pe foc și ceara se topea. De aceea, negustorii cinstiți spuneau că vasele lor de calitate sunt „sine cere”, adică „fără ceară”.

Caută Echilibrul: Sinceritate – Discreție

Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.
Hipolyte de Livry

Imbinarea vorbei cu fapta

La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele şi faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face.
Juliana Mallart

 

Sinceritate

În timpul unui război, viața era tare grea și oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil și asta fără nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulți prichindei se strânseseră în fața casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros fiindcă prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie … dar omul a observat că undeva, la marginea curții, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el, dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă.Toata ziua a stat omul și s-a gândit la cum se purtase acea fată și, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puși 10 galbeni. Apoi, dis de dimineață, a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit și s-au luat la harță. La sfârșit, fetița noastră, care așteptase cuminte, ca și în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Și de această dată, i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi?! Galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.

– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i și du-i imediat înapoi!

S-a întors fetița la casa omului și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Doamne, ce bucuroasă a fost fetița. Nu știa cum să-i mulțumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la mama ei și i-a dat bănuții, după care i-a povestit totul, iar mama a povățuit-o și de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.

Așa se face că, de atunci, în fiecare dimineață, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalți copii și împărțea cu ei toți bănuții. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie la fel de mult ca și ea.

 

Provocările lunii:

Fii consecvent!

Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Spune ce gândești!

• Oamenii sinceri se caracterizează prin faptul că își exprimă direct și liber motivațiile și abilitățile!
• Fii deschis și direct când abordezi oameni ocupați! Nu te folosi de prefăcătorii ca să treci de secretare sau recepționeri!
• Vorbește cu tact, dar ocolește ispita de a „machia” adevărul!

Gândește ce spui!

• Vorbirea ta trebuie să reprezinte gândirea și simțirea ta adevărate!
• Sinceritatea nu este o scuză pentru a spune pripit tot ce îți trece prin minte!
• Disciplinează-te să-ți corectezi mai degrabă gândirea proprie, decât pur și simplu să câștigi complezența altora!

Fă ceea ce zici!

• Fă ceea ce zici!
• Nimic nu demască ipocrizia mai tare decât să spui una și să faci alta!
• Cuvintele, acțiunile și reacțiile unui om sincer dezvăluie motive consecvente, mai ales în circumstanțe grele!
• Susține-ți zilnic convingerile și idealurile prin fiecare faptă a ta!

 

Întrebările lunii:

• Ce sacrificii ați făcut pentru a vă ține promisiunile?
• Ar putea cineva văzând faptele dvs. să determine care sunt convingerile dvs.?
• Cum vă simțiți când cineva vă face un compliment nesincer?

 

Pe un grafic în care abscisa este sinceritatea, iar ordonata este politețea, obținem cele patru stiluri de comunicare:

• Pasiv – sinceritate puțină, politețe multă
• Pasiv-agresiv – sinceritate puțină, politețe puțină
• Agresiv – sinceritate multă, politețe puțină
• Asertiv – Sinceritate multă, politețe multă

 

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Inițiativă vs. Trândăvie

Ce este inițiativa?
A recunoaște și a face ceea ce este de făcut înainte de a mi se cere să o fac.

Conform DEX, inițiativa este calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. Din punct de vedere psihologic, inițiativa vine din autonomie, din capacitatea de adaptare și reglare a unei persoane la o situație problemă.
Oamenii cu inițiativă acționeaza rapid – își asumă un rol dinamic, activ.
Acei oameni care magnetizează, atrag și prin faptul ca nu amână pentru că știu că oricum trebuie să facă acel lucru, acționează hotărât, iau decizii rapide. Când ai în față un om care stă pe gânduri, îți dă un sentiment de nesiguranță. Dar dacă vezi acel om superior care știe exact ce este de făcut, iar dacă nu știe începe să întrebe sau apelează rapid la cineva care știe, te simți în siguranță lângă el.
Omul cu un caracter puternic este un om proactiv, știe că ceilalți nu au inițiativă, așa că își asumă inițiativa el, fără orgoliu, doar știind că nu are de ce să aștepte de la alții. Inițiativa, acțiunea, este una din cele mai puternice trăsături de caracter ale omului cu personalitate charismatică.

Povestea lucrătorului în lemn

O persoană l-a sunat într-o zi pe un lemnar, i-a arătat barca sa și i-a cerut să o vopsească. Lemnarul a vopsit barca după placul proprietarilor, și-a încasat banii și a plecat. Chiar a doua zi, aceeași persoană a trecut pe la el și i-a oferit un cec cu o sumă mai mare de bani. Lucrătorul în lemn a spus „Mi-ați plătit deja integral, de ce îmi dați acest cec acum?”

Proprietarul a spus că plata nu este pentru vopsit, ci pentru repararea găurii din barcă. Lemnarul a spus: „A fost o muncă mică, am reparat gaura și am primit deja plata pentru întreaga lucrare. Am uitat să menționez că am reparat gaura.”

„Nu înțelegi. Acea lucrare a fost mică, dar incredibil de semnificativă. Am uitat să-ți spun să repari gaura din barcă și că trebuie reparată. Când vopseaua s-a uscat, copiii mei au mers la pescuit în barcă. Nu eram acasă la vremea aceea și când m-am întors acasă, mi-am dat seama ce s-a întâmplat și mi-a fost frică. Am alergat în panică spre iaz și m-am ușurat să văd copiii mei revenind în siguranță.”, a spus proprietarul bărcii: „Munca pe care ați făcut-o este cu adevărat grozavă și nu voi putea niciodată să plătesc sau să vă mulțumesc suficient pentru asta.”

La locurile noastre de muncă, cu toate sistemele și procesele existente, supravegherea are loc din când în când. Inițiativa poate salva situația.

Chiar dacă avem acces la toate resursele și programele, trebuie să învățăm inițiativa și s-o aplicăm în echipă. Doar inițiativa ne poate aduce glorie.

Din înțelepciunea înaintașilor:

• „Inițiativa înseamnă să construiești un edificiu al virtuții.”
• „Este o noțiune eronată aceea că trebuie să aștepți chemarea lui Dumnezeu: observă faptul că ești într-o asemenea stare încât poți s-o realizezi.” – Oswald Chambers
• „Satan este mult mai serios decât suntem noi. El cumpără oportunitatea, în timp ce noi ne întrebăm cam cât ar costa.” – Amy Carmichael
• „Marii conducători învață să aibă discernământ pentru inițiative înțelepte în cea mai îndepărtată parte a deșertului.”

Întrebările lunii:

• Care este zona ta de confort?
• Care sunt inhibițiile care te împiedică să iei inițiativa?
• Ai un model de om cu inițiativă?
• Când este momentul potrivit să iei inițiativa?

Provocări:

• Dacă vrei să ai succces în orice domeniu, esențial este să acționezi – Ia inițiativa!
• Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Bunătate vs. Severitate

Ce este bunătatea?
A manifesta respect și interes personal față de alții.

Două cuvinte grecești sunt uneori folosite ca sinonime pentru bunătate, ambele apărând în noul testament: agathos de 102 ori, iar kalos de 91 de ori. Agathos „vede binele ca fiind util sau profitabil și este cuvântul ales atunci când se ia în considerare bunătatea morală”, în timp ce kalos „tinde să sublinieze aspectul estetic al binelui. Binele este nu numai benefic, ci și frumos. Răul este o deformare a modelului divin, iar tot ceea ce este bun – este lipsit de defecte, în deplin echilibru și armonie cu idealul.” W. E. Vine spune că agathos „descrie ceea ce, fiind „bun” în caracterul sau constituția sa, este benefic în efectul său”. Kalos „desemnează ceea ce este intrinsec „bun”, deci „bun, corect, frumos” – și este „etic bun, drept, nobil, onorabil. Bunătatea „este în esență un scop universal, iar descrierea virtuții, în general, înseamnă bunătate spre deosebire de rău. De asemenea, implică ideea de bunătate activă – o atitudine care încearcă să facă bine, spre deosebire de a fi doar pasiv benign și agreabil.”
Un cuvânt bun îmbărbătează inimile întristate și aduce bucurie atât celui care îl spune, cât și celui care îl primește. Nu este nevoie de prea mult pentru a însenina ziua cuiva.
Evitând cuvintele aspre și acțiunile nesăbuite putem preveni rănirea sentimentelor celorlalți și ridicarea barierelor în relațiile cu cei din jur. Un cămin liniștit este o comoară rară și prețioasă, iar bunătatea contribuie mult la păstrarea atmosferei calme.

Găina și rândunica (după o fabulă de Esop)

Odată, o găină a dat peste ouăle unei vipere si le-a asezat lângă propriile ei ouă, clocindu-le cu o mare dragoste maternă.
O rândunică cu mintea ageră a văzut ce se întâmplă și i-a zis:
– Măi orătanie prostănacă, chiar nu îți dai seama ce faci? Din ouăle străine pe care le clocești se vor ivi niște creaturi rele, ce se vor hrăni nu numai cu tine, ci și din trupul fraged al puilor tăi.
Morala: Dacă cultivi răutate, nu va dura mult până va înșfăca mari bucăți din sufletul și trupul tău. Răul crescut la sânul tău devine propriul tău rău. Dacă cresti rău un copil, acesta nu își va aduce aminte de bunătatea ta, ci de felul rău în care l-ai adus întru lume.

Vorbe înțelepte:

• Mai bine sărac de toate, decât sărac de bunătate.
• Bunătatea este o limbă pe care o înțeleg și surzii și cei lipsiți de minte.
• Omul e ca un puț cu apă: cu cât face mai mult bine, cu atât mai mult îi vine.

Întrebările lunii:

• Față de cine putem manifesta bunătate luna aceasta?
• Te consideri o persoană bună?
• Cunoști persoane bune? Cum se manifestă ele?

Provocărea lunii:

• Jurnalul bunătății: notează în jurnal trei lucruri bune care ți se întâmplă zilnic. Fă și tu trei gesturi de bunătate, intenționat, zilnic.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!