Ce este atenţia?
A-i acorda unui om prețuirea cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale.

Descoperă valoarea celor de lângă tine!

Când te oprești din ceea ce faci și îi acorzi unei persoane atenția ta totală, îi transmiți că i-ai perceput valoarea, îți pasă cum gândește, și îi oferi cel mai prețios dar al tău – timpul.

Dacă un lucru merită făcut, atunci merită să-i acordăm atenție!

Când îți concentrezi atenția asupra muncii tale, le transmiți celorlalți că ceea ce faci este important, și îi inspiri și pe alții să lucreze la potențialul lor maxim. Informația pe care o colectăm în orice domeniu depinde de atenția noastră, și ne ajută să luăm decizii bazate pe realitate, să facem lucruri de calitate, și să dezvoltăm relații pe termen lung.

Evită greșelile costisitoare!

În 1912 Titanicul supranumit și „Nava care nu se scufundă” a sfărșit pe fundul oceanului în urma unei greșeli umane. Căpitanul Smith a ignorat atenționările celorlalte nave de existența ghețarilor și în loc să ocolească zona a mărit viteza de deplasare. Pierderile financiare de aproximativ $20 milioane pălesc în față pierderilor umane de peste 1500 de persoane.

Atenția este vitală!!!

A fi atent pare un lucru comun, însă puţini dintre noi realizăm că direcţionarea atenţiei proprii este o artă. Indiferent de capacitatea atenţiei tale, modul în care o poţi orienta şi locurile către care o orientezi îţi dirijează viaţa. Pentru că e o mare diferenţă între a fi proactiv, creativ, productiv, obţinând performanţe reale pe toate planurile şi să stai într-un fotoliu urmărind unul după altul câteva filme. În ambele cazuri tu eşti atent la ceva, însă rezultatele diferă radical.

Acum în epoca informaţiei, atenţia ta este extrem de solicitată şi ai o gamă extrem de largă de opţiuni, iar tu decizi cărui stimul să îi oferi o parte, sau chiar întreaga ta atenţie.

Această alegere este a ta în totalitate şi va avea un impact major asupra întregii tale vieţi personale, sociale şi profesionale. Tot ce ai de făcut pentru a schimba ceva în viaţa ta este să alegi conştient cui acorzi atenţie. Succesul este, în mod evident, atenţie focusată spre un scop.

Problema zilelor noastre constă în faptul că suntem bombardaţi din toate părţile cu prea mulţi stimuli şi avem extrem de multe variante de ales, iar selecţia celor utili ce ne pot fi de real folos, de cei care doar ne încarcă neuronii cu balast necesită discernământ.

Acest proces de filtrare, selecţie şi alegere optimă este cheia unei vieţi armonioase. Indiferent de domeniul în care funcţionezi, capacitatea ta de a alege conştient şi de a te concentra asupra propriilor tale interese, este factorul care te va duce spre succes.

La fel, identificarea unor piedici majore, a unor factori care te distrag din activitate, te va ajuta să înlături distragerile atenţiei tale. Pentru că oricât de bine pregătit ai fi, concentrarea pe scopurile tale te va menţine pe drumul tău, iar distragerea atenţiei te va scoate din starea de concentrare, şi te va opri din drum.

Din înțelepciunea popoarelor:

Aşa cum cea mai mică pată pe o haină albă se vede imediat, tot aşa cel mai mic defect al unui om virtuos atrage atenţia tuturor.
Caută respectul, nu atenţia!
Proverbe și zicători Amerindiene

Unde îți dai energia, îți plasezi atenția.
(Joe Dispenza)

Pentru opționalul „Mai întâi caracterul” sau ora de dirigenție:

1. Numără cuvinte

Cel mai simplu mod în care să îți antrenezi atenția este să numeri cuvinte.

Da, ai citit corect!

Să numeri cuvinte sună ridicol de banal, însă este modul ideal în care să te concentrezi pe o activitate și nimic altceva. Pune mâna pe prima carte care îți sare în ochi, deschide-o la orice pagină dorești și apucă-te să numeri toate cuvintele. După ce ai terminat de numărat, notează numărul total de cuvinte iar apoi mai numără o dată pentru a verifica.

• Dacă numerele diferă, ia-o de la capăt.
• Dacă pierzi șirul în timp ce numeri, ia-o de la capat.

Reține!

Scopul este să îți crești atenția, deci nu contează cât de banală e activitatea prin care te antrenezi.

2. Practică mindfulness

Lăsând la o parte aspecte ca sănătatea și stresul, mindfulness te ajută să îți antrenezi atenția oriunde și oricând și asta deoarece este o practică incredibil de adaptabilă ce îți poate îmbunătăți viața în numeroase feluri.

Tot ce trebuie să faci este să:

• Alegi un obiect aleator pe care să te focusezi.
• Privești acel obiect ca și cum îl vezi pentru prima dată și habar nu ai ce este.
• Cauți să observi cât mai multe caracteristici (mărime, greutate, textură, formă, culoare, miros, funcție, etc.).
• Ignori orice gând care îți trece prin cap în acel moment.

3. Folosește cărți de colorat

La fel ca număratul cuvintelor, coloratul este o activitate simplă care presupune să rămâi concentrat pe ceva pentru o perioadă mai lungă.

Așa că fă rost de creioane, comandă-ți o carte de colorat și antrenează-ți atenția într-un mod amuzant și captivant.

4. Exersează-ți atenția cu Testul Stroop

Deși inițial a fost dezvoltat pentru evaluarea unor abilități cognitive, testul Stroop poate fi unealta perfectă cu care să îți „șlefuiești” atenția.

Aruncă o privire pe poza alăturată.

După cum vezi, avem mai multe nume de culori scrise în culori diferite.

Tot ce trebuie să faci este să citești cu voce tare – și cât de cursiv poți – această listă. De fiecare dată când rostești culoarea în loc de cuvânt, trebuie să o iei de la capăt.

Când începi să te obișnuiești cu exercițiul, schimbă regulile. Mai exact, citește cu voce tare culoarea fiecărui cuvânt.

Să îți antrenezi atenția nu e rocket science. Îți trebuie doar răbdarea și perseverența pe care o ai atunci când încerci să antrenezi un mușchi.

Întrebările lunii:

• Ați fost vreodată ignorat(ă)? Cum v-ați simțit?
• Care sunt persoanele care merită atenția noastră?
• Care poate fi costul neatenției?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este răbdarea?
A accepta o situație dificilă fără a-mi proiecta un termen final pentru curmarea ei.

Un criteriu de măsurare al maturității este cât timp poate aștepta cineva de la reușită până la recompensă. De multe ori te bucuri mult mai mult de un lucru dacă ai așteptat o perioadă de timp înainte de a-l primi.

Așteptarea nu trebuie să însemne inactivitate. Întotdeauna există ceva care trebuie făcut. Întreabă-te ce alte lucruri pot fi realizate în timpul așteptării. Nu lăsa aceasta să-ți împiedice bunul mers al activităților zilnice.

Cum ne putem dezvolta răbdarea?

Un suflet nobil face planuri alese și cu răbdare și perseverență le împlinește.

Credincioșii au venit în mulțime pentru a auzi cuvintele înțelepte ale Monahului. Un bărbat a ascultat atent și devotat, s-a rugat cu credință și fervoare, și, în cele din urmă l-a părăsit pe Monah când a venit seara. El a ieșit cu greu din mulțime, dar imediat a venit într-un suflet înapoi și a început să se plângă, cu o voce agitată, „O, doamne! În această dimineață mi-am condus calul către tine, Monahul Domnului, ca să te ascult. Acum, calul a plecat. Este aceasta justiţia divină? Este aceasta răsplata pentru credința mea? Este aceasta mulțumirea pentru rugăciunile mele?” Monahul a ascultat aceste cuvinte disperate și a răspuns cu un zâmbet îngăduitor, „Crede în Dumnezeu și leagă calul bine (sigur).”

Marshmallows

Experimentul marshmallows al Universității Standford în 1970, a revelat cum și când apare răbdarea și efectele pe care aceasta le poate avea asupra oamenilor. Studiul a presupus următoarele caracteristici: mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani, au fost puși într-o cameră cu un cercetător.

Cercetătorul le spunea că pot lua o bomboană de pe masă acum sau pot aștepta treizeci de minute până se întorcea el dintr-un cabinet învecinat, iar atunci pot lua două bomboane. Unii copii (cei mai mulți) au luat o singură bomboană. Ceilalți (mult mai puțini) au așteptat pentru a lua două bomboane. Aceasta a fost prima etapă a studiului.

Întârzierea efectivă a gratificării depinde în mare măsură de evitarea sau suprimarea cognitivă a obiectelor recompensă în timp ce se așteaptă ca acestea să fie livrate. În plus, atunci când copiii se gândeau la recompensele absente, era la fel de dificil să întârzie gratificarea ca atunci când obiectele de recompensă erau direct în fața lor. În schimb, atunci când copiii din experiment au așteptat recompensa și aceasta nu era vizibil prezentă, ei au putut să aștepte mai mult și să obțină recompensa preferată. Experimentul cu marshmallow de la Stanford este important pentru că a demonstrat că întârzierea efectivă nu se obține doar gândindu-ne la altceva decât ceea ce ne dorim, ci mai degrabă depinde de mecanismele de suprimare și evitare care reduc frustrarea.

Frustrarea așteptării unei recompense dorite este demonstrată frumos de autori atunci când descriu comportamentul copiilor. „Au găsit diferite moduri de a petrece cele 30 minute, distrăgându-și atenția de la bomboană, experimentând diferite emoții: de la agitație extremă la somn profund”.

După treizeci de ani, copiii (deveniți deja adulți) au fost rechemați la centrul de studii. Au fost înregistrați în acel moment mai mulți indicatori ai vieții personale și au fost constatate următoarele: majoritatea copiilor care au așteptat cele treizeci de minute (65%) erau căsătoriți și aveau copii, nu prezentau dependențe (alcool, tutun, droguri, etc), aveau funcții de conducere în companiile unde lucrau, nu prezentau boli cardiovasculare.

Din înțelepciunea credinței:

• Fără răbdare nu-i învățătură. – proverbe din Rusia.
• Răbdarea e cea mai bună doctorie.
• Omul cu răbdare trece chiar și marea.
• „Rabdă inimă și taci, că tot tu ai să le faci.
  Rabdă, suflete, cât poți, nu-ți da taina către toti.”
• Să nu dea Domnul omului cât poate răbda.
• Cine rabdă nu greșește.
• Rabdă un ceas și-i trăi un an.

Întrebările lunii:

• Dă exemple de situații în care ai avut răbdare.
• Numește cele două aspecte ale răbdării.

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost răbdător, ci mai degrabă nervos – descrie emoțiile pe care le-ai descoperit.
• Amintește-ți zilnic că răbdarea este esențială în comunicare – poartă o brățară de răbdare.
• Poartă-te cu răbdare și cu prudență în același timp.
• Învață-i pe cei din jur să fie răbdători cu ajutorul întrebărilor – Ce te face să te grăbești? Unde vrei să ajungi? Cât de important este să îți rezolvi chiar acum nevoia? De ce?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este credinţa?
Încrederea că faptele care își au rădăcina într-un caracter bun vor da roadele cele mai bune, chiar dacă nu putem ști când și cum.

Cu toate că despre credință se vorbește de obicei într-un context religios, această trăsătură de caracter se aplică în viața de zi cu zi. Credința înseamnă a acționa în conformitate cu valorile pe care le avem în lăuntrul nostru și bazat pe informațiile pe care le cunoaștem. Astfel, credința poate să ne determine să investim într-o relație, să lansăm un produs sau un serviciu nou în cadrul companiei, sau chiar să pășim într-un avion pentru o călătorie la mari altitudini.

Nu contează cât de mult afirmăm valorile în care „credem”, cum ar fi onestitatea sau respectul. Acțiunile noastre zilnice le vor arăta celorlalți ce credem noi cu adevărat despre aceste valori. Când refuzăm compromisul chiar dacă nu știm cum se va finaliza un proiect sau cum va evolua o relație, arătăm că avem o credință autentică în integritate și înțelepciune. Este greu. Dar este corect. Și va da roadele cele mai bune, chiar dacă nu putem ști când și cum.

Crede în Dumnezeu și leagă calul bine

Credincioșii au venit în mulțime pentru a auzi cuvintele înțelepte ale Monahului. Un bărbat a ascultat atent și devotat, s-a rugat cu credință și fervoare, și, în cele din urmă l-a părăsit pe Monah când a venit seara. El a ieșit cu greu din mulțime, dar imediat a venit într-un suflet înapoi și a început să se plângă, cu o voce agitată, „O, doamne! În această dimineață mi-am condus calul către tine, Monahul Domnului, ca să te ascult. Acum, calul a plecat. Este aceasta justiţia divină? Este aceasta răsplata pentru credința mea? Este aceasta mulțumirea pentru rugăciunile mele?” Monahul a ascultat aceste cuvinte disperate și a răspuns cu un zâmbet îngăduitor, „Crede în Dumnezeu și leagă calul bine (sigur).”

Din înțelepciunea credinței:

Dragostea de semeni izvorăște dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și o credință adevărată.

Să te aduni împreună cu credincioșii, pentru încurajare reciprocă este un lucru esențial pentru a rămâne statornic în credință.

Pe măsură ce vom asculta de adevăr, vom avea dragoste curată și neprefăcută față de aproapele nostru.

Avem o credință moartă dacă spunem cuiva „du-te încălzește-te și satură-te”, dar nu facem nimic pentru a-i împlini aceste nevoi.

Sărbători Pascale binecuvântate!

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Smerenie vs. Mândrie

Ce este smerenia?
Să conștientizez că reușitele sunt rezultatele investițiilor făcute de ceilalți în viața mea.

Urmărește țeluri mai înalte decât tine!

Când ne gândim la oamenii de succes, nu smerenia este prima calitate care ne vine în minte. Însă ea este o rampă de lansare care îi ajută pe lideri să urmărească țeluri mai înalte decât ei înșiși, dar și să dezvolte calități în oamenii de lângă ei. Unui lider smerit îi pasă atât de mult de ceilalți și de lucrurile care trebuie făcute, încât nu are timp să își lustruiască imaginea.

Vezi contribuțiile altora!

Nu este nimic rău în a avea nevoie de ajutor acasă sau la locul de muncă. Aceasta face parte din viața reală! Smerenia ne ajută să vedem contribuțiile altora în viața noastră și ne inspiră să investim, la rândul nostru, în viețile celor cu care intrăm în contact. Cere indicații suplimentare și chiar ajutor atunci când ai nevoie, în loc să pretinzi că nu ai nicio problemă sau că le știi pe toate.

Smerenia înseamnă tărie de caracter, nu slăbiciune!

Identifică problemele semnalate de criticii tăi, astfel încât să le poți corecta înainte ca ele să te conducă la decizii incorecte. Nu uita: smerenia este o calitate esențială și deseori face diferența între mediocritate și măreție.

 

Mândria și Smerenia

Cu toții știm că în lume există personaje cu numele: Tristețe, Bucurie, Smerenie, Mândrie, Răbdare, Răutate, Fericire, Împlinire. Bănuiesc că mulți dintre voi, le-ați întâlnit. Am să vă povestesc azi, despre două personaje, Mândria și Smerenia.

Pe o stradă lată, cu tei și castani de o parte şi de alta, cu case spațioase și multă liniște, locuiau două fete, una mai frumoasă ca cealaltă.

Mândria, o fată înaltă, cu părul lung, de culoarea corbului, cu pielea albă ca zăpada proaspăt așternută, sprâncene frumos arcuite pe bolta frunții înalte, care protejează doi ochi de un albastru-cenușiu, intens. Buzele subțiri – superstițiile din popor spun că ar fi semn de răutate – oferă în permanență un zâmbet perfid, de superioritate. Ținuta dreaptă, mersul apăsat și privirea pătrunzătoare, o fac pe această fată destul de nesuferită. Casa în care locuiește este frumoasă, impunătoare și rece asemenea Mândriei.

– Ce faci, Smerenia?

– Mulțumesc bine, Mândria, merg să duc plăcinta caldă copiilor. Tu?

– Uite, mă cam plictisesc. Nu găsesc nimic interesant de făcut. Răutatea, Fericirea, Împlinirea nu știu pe unde își petrec timpul. Nu mi-au spus nimic.

– Uite, îți propun să mergi cu mine să ascultăm poveștile copiilor care s-au întors de la școală.

– Nu pot face aşa ceva! Îmi murdăresc superba rochie nouă, pe care nici nu ai avut bunavoință să mi-o admiri.

– Este foarte frumoasă. Îmi cer scuze, dar tu ai numai haine deosebite, iar acum, chiar mă grăbesc să ajung la acești copii. Poate te răzgândești și mă însoțești.

– Nu, nu, du-te liniștită.

Smerenia, este o fată foarte slăbuță, cu un zâmbet atât de cald și molipsitor. E imposibil ca cineva să o privească și să nu se binedespună. Poartă haine simple, de cele mai multe ori confecționate de ea, din haine primite în dar de la alte persoane. Părul castaniu și-l ține prins în cosițe. Mâinile par atât de fragile, dar ce iese din ele sunt adevărate opere de artă. Este o fată plăcută, căutată de personajele pozitive, dar și de cele negative, care o vor ca aliat datorită inteligenței sale.

– V-am adus prăjitura! Hai să mâncați acum cât este caldă. Cum a fost ziua la școală?

– Am făcut fapte bune, aşa cum ne-ai învățat. Am udat florile după ce le-am ridicat, căci fuseseră folosite ca arme de copiii bătăuși.

– Am ajutat un coleg să-și rezolve un exercițiu pe care nu-l înțelesese.

În aceste clipe de povestit intens, se auzi o căzătură. Toți și-au îndreptat atenția spre locul de unde venise zgomotul.

– Este Mândria! De ce nu ai intrat? întrebă o fetiţă veselă, cu obrajii roșii.

– Este prea mândră să stea cu oameni inferiori din punct de vedere material, grăi repede și supărat un baiețel rotofei.

Mândria și-a scuturat rochia cea nouă, care s-a și rupt într-o parte, și s-a întors spre casă.

– Este cazul să-mi schimb comportamentul. Sunt atât de singură, și nu îmi place deloc. Voi dărui mai mult, mă voi împrieteni cu Smerenia și îi voi acorda sprijin în activitățile ei atât de plăcute și relaxante.

Mândria și Smerenia au devenit prietene. Foarte rar, Mândria își manifestă superioritatea vis-a-vis de ceilalți. Atâta timp cât există voință, schimbarea în bine a caracterului se poate realiza.

 

Provocările lunii:

• Dacă luăm în considerare ceea ce spunea John Templeton că „smerenia intelectuală e cheia către progres”, este evident faptul că aceasta nu este o slăbiciune, ci este mai degrabă o putere!
• Ce poți face pentru a te dezvolta în această direcție?
• Deleagă puterea și decizia către echipă;
• Inspiră-i pe alții să își depășească potențialul;
• Scalează siguranța psihologică și autonomia;
• Vorbește mai puțin și ascultă mai mult;
• Recunoaște că nu știi tot;
• Nu folosi frica ca o tactică pentru a forța ceva;
• Caută feedback constant și acceptă-l;
• Investește timp de calitate în învățare în fiecare zi;
• Creează neîncetat claritate și context;
• Focusează-te pe ceilalți mai mult și pe tine mai puțin;
• Învață din greșeli și sărbătorește succesul;
• Împărtășește succesul cu ceilalți;
• Trăiește integru;
• Pune sub tăcere ego-ul.

Întrebările lunii:

• Care din aceste comportamente le manifești TU în acest moment?
• Unde simți că e nevoie de îmbunătățire?
• Care ar fi primul pas pe care l-ai face?
• De ce anume ai avea nevoie să reușești ce ți-ai propus să faci diferit?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Cinstire vs. Lipsă de respect

Ce este cinstirea?
A-i respecta pe cei care conduc datorită autorităților mai înalte pe care ei le reprezintă.
Să îi tratăm pe ceilalți cu respect și considerație.

Din punct de vedere moral, cinstirea reprezintă o combinație de atenție, ascultare și respect, fiind o valoare personală manifestată în relație cu persoanele sau simbolurile, însemnele ori diferite obiecte pe care le considerăm importante.

Acordăm cinste drapelului țării pentru că el ne reprezintă pe noi cetățenii, dar și idealurile noastre ca națiune. În același fel, acordând cinste persoanelor în autoritate peste noi, arată aprecierea noastră față de misiunea instituției în care ne desfășurăm activitatea.

Fiecare persoană are o valoare inestimabilă prin faptul că este o ființă umană. De aceea trebuie să îi acordăm considerație indiferent unde s-ar afla în procesul de maturizare. Un lider va fi interesat de viața unui subordonat respectuos și se va bucura să-i arate la rândul său apreciere încredințându-i responsabilități mai mari, în timp ce-i călăuzește pașii spre a-și atinge potențialul maxim.

Spiritualitatea ne recomandă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi”.

Solomon, cel mai înțelept om care a trăit pe pământ, i-a îndemnat pe copii de nenumărate ori în Proverbele sale să-și respecte părinții, chiar și atunci când nu mai sunt în mod direct sub autoritatea lor.

În mod evident, ni se poruncește să ne cinstim părinții, dar cum?

Cinstirea este mai mult decât o slujbă adusă cu buzele. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.

Pentru un copilaș, ascultarea de părinți merge mână în mână cu cinstirea lor. Acest lucru înseamnă să asculte, să ia aminte și să se supună autorității lor.

După ce copiii s-au maturizat, ascultarea pe care au învățat-o, copii fiind, îi va ajuta să cinstească alte autorități, cum este guvernul, poliția și angajatorii.

În timp ce ni se cere să ne cinstim părinții, acest lucru nu include și să-i imităm în acțiuni lipsite de o temelie morală care ar putea să le dăuneze atât lor cât si celor din jur.

Din punct de vedere psihologic, cinstirea părinților, a persoanelor de atașament, a unor modele, personaje sau obiecte, are legătură cu stima de sine și cu succesul în viață. „Povestește-mi despre relația pe care o aveai cu părinții tăi atunci când erai copil” este una dintre frazele de la începutul multor procese terapeutice.

 

Relația cu părinții ne modelează copilăria

Numeroase studii și cercetări de specialitate arată că relația cu părinții este crucială în primii ani de viață ai copilului. Copiii care se simt în siguranță, apreciați, iubiți și validați în familie dezvoltă o încredere mai mare în sine, sunt mai independenți și au o mai bună reziliență la situațiile de stres.

Pe de altă parte, copiii care se simt neglijați (fizic și/sau emoțional) sau ignorați de principalele lor figuri de atașament se confruntă cu provocări emoționale, sociale și chiar comportamentale. Depresia și anxietatea, de pildă, sunt printre provocările psihoemoționale des întâlnite în viața copiilor, care simt că n-au parte de iubire și siguranță în relația cu părinții. Așadar, este important să ne înțelegem legătura cu părinții, pentru că ea este relația de atașament care ne-a modelat în copilărie întregul univers emoțional. Și continuă să ne influențeze și odată ce devenim adulți: atât pe plan intrapersonal, cât și pe plan relațional și profesional.

 

Ce rol joacă relația cu părinții în viața noastră de adult?

Legătura din copilărie cu părinții noștri ne ghidează, inconștient, în majoritatea interacțiunilor din viața de adult. Printre altele, ea stă la baza alegerii unui partener de cuplu care ne amintește de relația avută cu părintele sau îngrijitorul de sex opus. Prin deciziile și alegerile pe care le facem, căutăm să retrăim familiaritatea, deși ceea ce ne este familiar nu este întotdeauna benefic pentru sănătatea noastră psiho-emoțională. Dacă vorbim despre cele mai importante ramuri ale vieții asupra cărora relația cu părinții își pune amprenta, acestea sunt: stilul de atașament, bunăstarea emoțională, sentimentul de autonomie și succesul profesional.

 

Provocările lunii:

• Găsește motive de cinstire a părinților tăi și onorează-i, ei sunt în tine, prin ADN-ul tău!
• Mulțumește-le părinților pentru tot ce ți-au dat, începând cu viața!
• Setează limite bune în relația cu părinții pentru o viață împlinitoare!
• Realizează-te în viață pentru a fi cinste ție și, prin tine, părinților tăi!

Întrebările lunii:

• Ce relație ai cu părinții tăi?
• Cum crezi că se poate obține o cinstire sinceră a înaintașilor tăi?
• Cum poți renunța la judecata părinților ca să ajungi să cunoști bucuria cinstirii?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Sinceritate vs. Ipocrizie

Ce este sinceritatea?
Dorința de a face ceea ce este bine din motive transparente

„Sine cera”

Olarii romani încercau să imite înalta măiestrie a grecilor, însă foloseau materie primă de calitate inferioară. Atunci când oalele erau puse la ars, adesea crăpau. Pentru a le ascunde defectele, olarii umpleau crăpăturile cu ceară și apoi le vopseau pe deasupra.

Treci testul de foc!

Cumpărătorii nu știau că vasele erau defecte, până când le puneau pe foc și ceara se topea. De aceea, negustorii cinstiți spuneau că vasele lor de calitate sunt „sine cere”, adică „fără ceară”.

Caută Echilibrul: Sinceritate – Discreție

Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.
Hipolyte de Livry

Imbinarea vorbei cu fapta

La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele şi faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face.
Juliana Mallart

 

Sinceritate

În timpul unui război, viața era tare grea și oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil și asta fără nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulți prichindei se strânseseră în fața casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros fiindcă prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie … dar omul a observat că undeva, la marginea curții, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el, dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă.Toata ziua a stat omul și s-a gândit la cum se purtase acea fată și, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puși 10 galbeni. Apoi, dis de dimineață, a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit și s-au luat la harță. La sfârșit, fetița noastră, care așteptase cuminte, ca și în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Și de această dată, i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi?! Galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.

– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i și du-i imediat înapoi!

S-a întors fetița la casa omului și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Doamne, ce bucuroasă a fost fetița. Nu știa cum să-i mulțumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la mama ei și i-a dat bănuții, după care i-a povestit totul, iar mama a povățuit-o și de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.

Așa se face că, de atunci, în fiecare dimineață, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalți copii și împărțea cu ei toți bănuții. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie la fel de mult ca și ea.

 

Provocările lunii:

Fii consecvent!

Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Spune ce gândești!

• Oamenii sinceri se caracterizează prin faptul că își exprimă direct și liber motivațiile și abilitățile!
• Fii deschis și direct când abordezi oameni ocupați! Nu te folosi de prefăcătorii ca să treci de secretare sau recepționeri!
• Vorbește cu tact, dar ocolește ispita de a „machia” adevărul!

Gândește ce spui!

• Vorbirea ta trebuie să reprezinte gândirea și simțirea ta adevărate!
• Sinceritatea nu este o scuză pentru a spune pripit tot ce îți trece prin minte!
• Disciplinează-te să-ți corectezi mai degrabă gândirea proprie, decât pur și simplu să câștigi complezența altora!

Fă ceea ce zici!

• Fă ceea ce zici!
• Nimic nu demască ipocrizia mai tare decât să spui una și să faci alta!
• Cuvintele, acțiunile și reacțiile unui om sincer dezvăluie motive consecvente, mai ales în circumstanțe grele!
• Susține-ți zilnic convingerile și idealurile prin fiecare faptă a ta!

 

Întrebările lunii:

• Ce sacrificii ați făcut pentru a vă ține promisiunile?
• Ar putea cineva văzând faptele dvs. să determine care sunt convingerile dvs.?
• Cum vă simțiți când cineva vă face un compliment nesincer?

 

Pe un grafic în care abscisa este sinceritatea, iar ordonata este politețea, obținem cele patru stiluri de comunicare:

• Pasiv – sinceritate puțină, politețe multă
• Pasiv-agresiv – sinceritate puțină, politețe puțină
• Agresiv – sinceritate multă, politețe puțină
• Asertiv – Sinceritate multă, politețe multă

 

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Inițiativă vs. Trândăvie

Ce este inițiativa?
A recunoaște și a face ceea ce este de făcut înainte de a mi se cere să o fac.

Conform DEX, inițiativa este calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. Din punct de vedere psihologic, inițiativa vine din autonomie, din capacitatea de adaptare și reglare a unei persoane la o situație problemă.
Oamenii cu inițiativă acționeaza rapid – își asumă un rol dinamic, activ.
Acei oameni care magnetizează, atrag și prin faptul ca nu amână pentru că știu că oricum trebuie să facă acel lucru, acționează hotărât, iau decizii rapide. Când ai în față un om care stă pe gânduri, îți dă un sentiment de nesiguranță. Dar dacă vezi acel om superior care știe exact ce este de făcut, iar dacă nu știe începe să întrebe sau apelează rapid la cineva care știe, te simți în siguranță lângă el.
Omul cu un caracter puternic este un om proactiv, știe că ceilalți nu au inițiativă, așa că își asumă inițiativa el, fără orgoliu, doar știind că nu are de ce să aștepte de la alții. Inițiativa, acțiunea, este una din cele mai puternice trăsături de caracter ale omului cu personalitate charismatică.

Povestea lucrătorului în lemn

O persoană l-a sunat într-o zi pe un lemnar, i-a arătat barca sa și i-a cerut să o vopsească. Lemnarul a vopsit barca după placul proprietarilor, și-a încasat banii și a plecat. Chiar a doua zi, aceeași persoană a trecut pe la el și i-a oferit un cec cu o sumă mai mare de bani. Lucrătorul în lemn a spus „Mi-ați plătit deja integral, de ce îmi dați acest cec acum?”

Proprietarul a spus că plata nu este pentru vopsit, ci pentru repararea găurii din barcă. Lemnarul a spus: „A fost o muncă mică, am reparat gaura și am primit deja plata pentru întreaga lucrare. Am uitat să menționez că am reparat gaura.”

„Nu înțelegi. Acea lucrare a fost mică, dar incredibil de semnificativă. Am uitat să-ți spun să repari gaura din barcă și că trebuie reparată. Când vopseaua s-a uscat, copiii mei au mers la pescuit în barcă. Nu eram acasă la vremea aceea și când m-am întors acasă, mi-am dat seama ce s-a întâmplat și mi-a fost frică. Am alergat în panică spre iaz și m-am ușurat să văd copiii mei revenind în siguranță.”, a spus proprietarul bărcii: „Munca pe care ați făcut-o este cu adevărat grozavă și nu voi putea niciodată să plătesc sau să vă mulțumesc suficient pentru asta.”

La locurile noastre de muncă, cu toate sistemele și procesele existente, supravegherea are loc din când în când. Inițiativa poate salva situația.

Chiar dacă avem acces la toate resursele și programele, trebuie să învățăm inițiativa și s-o aplicăm în echipă. Doar inițiativa ne poate aduce glorie.

Din înțelepciunea înaintașilor:

• „Inițiativa înseamnă să construiești un edificiu al virtuții.”
• „Este o noțiune eronată aceea că trebuie să aștepți chemarea lui Dumnezeu: observă faptul că ești într-o asemenea stare încât poți s-o realizezi.” – Oswald Chambers
• „Satan este mult mai serios decât suntem noi. El cumpără oportunitatea, în timp ce noi ne întrebăm cam cât ar costa.” – Amy Carmichael
• „Marii conducători învață să aibă discernământ pentru inițiative înțelepte în cea mai îndepărtată parte a deșertului.”

Întrebările lunii:

• Care este zona ta de confort?
• Care sunt inhibițiile care te împiedică să iei inițiativa?
• Ai un model de om cu inițiativă?
• Când este momentul potrivit să iei inițiativa?

Provocări:

• Dacă vrei să ai succces în orice domeniu, esențial este să acționezi – Ia inițiativa!
• Chiar dacă riști să greșești, chiar dacă nu ai destule informații, dacă acționezi poți să te corectezi pe parcurs, dar dacă nu faci nimic, atunci sigur nu vei ajunge nicăieri.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Bunătate vs. Severitate

Ce este bunătatea?
A manifesta respect și interes personal față de alții.

Două cuvinte grecești sunt uneori folosite ca sinonime pentru bunătate, ambele apărând în noul testament: agathos de 102 ori, iar kalos de 91 de ori. Agathos „vede binele ca fiind util sau profitabil și este cuvântul ales atunci când se ia în considerare bunătatea morală”, în timp ce kalos „tinde să sublinieze aspectul estetic al binelui. Binele este nu numai benefic, ci și frumos. Răul este o deformare a modelului divin, iar tot ceea ce este bun – este lipsit de defecte, în deplin echilibru și armonie cu idealul.” W. E. Vine spune că agathos „descrie ceea ce, fiind „bun” în caracterul sau constituția sa, este benefic în efectul său”. Kalos „desemnează ceea ce este intrinsec „bun”, deci „bun, corect, frumos” – și este „etic bun, drept, nobil, onorabil. Bunătatea „este în esență un scop universal, iar descrierea virtuții, în general, înseamnă bunătate spre deosebire de rău. De asemenea, implică ideea de bunătate activă – o atitudine care încearcă să facă bine, spre deosebire de a fi doar pasiv benign și agreabil.”
Un cuvânt bun îmbărbătează inimile întristate și aduce bucurie atât celui care îl spune, cât și celui care îl primește. Nu este nevoie de prea mult pentru a însenina ziua cuiva.
Evitând cuvintele aspre și acțiunile nesăbuite putem preveni rănirea sentimentelor celorlalți și ridicarea barierelor în relațiile cu cei din jur. Un cămin liniștit este o comoară rară și prețioasă, iar bunătatea contribuie mult la păstrarea atmosferei calme.

Găina și rândunica (după o fabulă de Esop)

Odată, o găină a dat peste ouăle unei vipere si le-a asezat lângă propriile ei ouă, clocindu-le cu o mare dragoste maternă.
O rândunică cu mintea ageră a văzut ce se întâmplă și i-a zis:
– Măi orătanie prostănacă, chiar nu îți dai seama ce faci? Din ouăle străine pe care le clocești se vor ivi niște creaturi rele, ce se vor hrăni nu numai cu tine, ci și din trupul fraged al puilor tăi.
Morala: Dacă cultivi răutate, nu va dura mult până va înșfăca mari bucăți din sufletul și trupul tău. Răul crescut la sânul tău devine propriul tău rău. Dacă cresti rău un copil, acesta nu își va aduce aminte de bunătatea ta, ci de felul rău în care l-ai adus întru lume.

Vorbe înțelepte:

• Mai bine sărac de toate, decât sărac de bunătate.
• Bunătatea este o limbă pe care o înțeleg și surzii și cei lipsiți de minte.
• Omul e ca un puț cu apă: cu cât face mai mult bine, cu atât mai mult îi vine.

Întrebările lunii:

• Față de cine putem manifesta bunătate luna aceasta?
• Te consideri o persoană bună?
• Cunoști persoane bune? Cum se manifestă ele?

Provocărea lunii:

• Jurnalul bunătății: notează în jurnal trei lucruri bune care ți se întâmplă zilnic. Fă și tu trei gesturi de bunătate, intenționat, zilnic.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Mulțumire vs. Lăcomie

Ce este MULȚUMIREA?
A-ți da seama că adevărata fericire nu depinde de condițiile materiale.

Starea de mulțumire este una dintre cele mai râvnite stări sufletești. Ea începe cu mulțumirea față de Dumnezeu, manifestată prin rugăciunea de mulțumire, continuă cu mulțumirea de sine, prin contemplarea bunătăților care ne înconjoară și a reușitelor personale și se revarsă în jurul nostru prin mulțumirea față de cei din jurul nostru, cei dragi și apropiați sau simpli trecători.

Dacă înaintașii noștri ne-au îndemnat cu proverbul „Fă rai din ce ai”, astăzi starea de mulțumire pare să aibă o poziție fragilă în sufletul nostru, fiind ușor zdruncinată de banalitățile de zi cu zi, cărora le dăm voie să umbrească binecuvântările lui Dumnezeu care se revarsă asupra noastră.

Cum cultivăm mulțumirea într-o societate care trăiește într-o cultură a nemulțumirii?

Prin concentrarea asupra relațiilor de calitate, timp petrecut cu familia, ierarhizarea valorilor personale și ale familiei, aprecierea momentelor spirituale și căutarea celor bune și de folos reușim să găsim sensul existenței noastre și mulțumirea.

Ce este mulțumirea?

În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

– Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

– Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume?

Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise:

– Dar, cum să nu fiu fericit? Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ!

Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş. Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi!

(adaptare după N. Pesechkian, Poveşti Orientale)

Din înțelepciunea popoarelor:

• Dacă nu găseşti niciun motiv ca să mulţumeşti, greşeala zace în tine.
• Să cinsteşti pe cei bătrâni şi de sfat să le mulţumeşti.
• Înainte de a mânca, ia-ţi timp să mulţumeşti mâncării.

Întrebările lunii:

• Ce ai învățat tu alături de părinții tăi?
• Erau niste persoane care erau ușor de mulțumit?
• Erau persoane nemulțumite în permanență? Nemulțumite de sine? De ceilalți? Te criticau?

Provocărea lunii:

• Scrie o scrisoare de mulțumire persoanei care ai fost acum 10 ani.
• Cum vă puteți bucura mai mult de lucrurile pe care le aveți?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Justiție vs. Corupție

Ce este justiția?
A-ți asuma responsabilitatea personală de a susține ceea ce este curat, drept și adevărat.

Noţiunea de dreptate folosită de filosofi este transferată în drept sub conceptul de justiţie. Dreptatea este respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia şi totodată acordarea dreptului său fiecăruia. Justiţia reprezintă acea stare generală a societăţii care se realizează prin asigurarea pentru fiecare îndivid în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecţiei şi promovării drepturilor omului. Justiţia administrativă vine să protejeze drepturile şi interesele cetăţenilor în relaţia acestora cu administraţia publică.

De partea cui este dreptatea?

Un avocat renumit a angajat un tânăr stagiar pe care să-l îndrume în tainele meșteșugului avocățesc, în schimbul unei sume de bani, pe care tânărul trebuia s-o plăteasca maestrului. Învoiala a fost facuta astfel: stagiarul plătește deocamdată numai jumatate din suma hotărâtă, iar cealaltă jumatate numai când – în calitate de avocat – va caștiga primul său proces.

Învoiala limpede, nu-i așa? Să vedeti însă ce încurcătură a ieșit de aici.

Dupa terminarea practicii, tânărul nostru își ia zborul în lume, iar bătrânul maestru așteptă, așteptă mereu să-și primească banii la care avea dreptul. Când așteptarea trecuse peste orice măsură, începe să se intereseze de urmele stagiarului său și află că acesta nici gând n-avea să-și achite datoria, ba mai zvonise prin lume că nici nu se face avocat.

Amărât, bătrânul se hotărăște să dea în judecată pe tânărul nerecunoscător.

Între altele, pâra maestrului era motivată astfel: „Oricare ar fi hotărârea judecății, el trebuie să-și primească restul datoriei și anume:

– În caz că justiția îi dă dreptate lui, trebuie să primească banii pe baza sentinței.

– În caz că justiția îi dă dreptate tânărului, trebuie să primească banii deoarece tânărul în felul acesta câștigă primul proces și, conform învoielii avute, va plăti jumatatea ramasă din taxe, când va câștiga primul proces”.

Bătrânul avocat se culcă liniștit pe o ureche, fiind sigur că nicio justiție din lume nu poate să nu-i dea dreptate.

Ei, dar să vedeți dumneavoastră, tocmai acum încep să se încurce lucrurile.

Tânărul stagiar, instruit fiind și el chiar de renumitul avocat bătrân, nu s-a lăsat mai prejos. În apărarea lui, a băgat și el la judecătorie o pâră care spunea astfel:

„Oricare ar fi hotararea justiției, el, stagiarul, nu mai trebuie să plăteasca nimic.

Anume:

– Dacă justiția hotărăște că tânărul are dreptate, atunci el execută sentința care i-a dat dreptate, deci nu are nimic de plătit.

– Dacă justiția hotărăște că bătrânul are dreptate, atunci se cheamă că stagiarul a pierdut procesul și după învoiala avută el nu trebuie să plătească, pentru că nu a câștigat primul său proces.”

Ei acuma, oameni buni, mai frământați-vă și dumneavoastră mintea să aflați de partea cui este dreptatea, că eu m-am încurcat rău de tot! 🙂

Din înțelepciunea popoarelor:

„Justiția este conștiință, nu o conștiință personală, ci conștiința întregii omeniri.” Aleksandr Soljeniţîn
„Justiția este adevăr în acțiune.” Benjamin Disraeli
„Dacă nu menținem justiția, justiția nu ne va menține pe noi.” Francis Bacon
„Justiția și fațada unui templu se văd cel mai bine din afară.” Austin O’Malley (Ronald Knox)

Întrebările lunii:

• Preferi să ai dreptate sau liniște?
• Este Justiția una dintre trăsăturile de caracter la care lucrezi?
• Care este modelul tău de persoană/personaj justițiar?

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost just, ci mai degrabă corupt.
• Amintește-ți zilnic că a fi just este esențial pentru liniștea sufleteacă.
• Fii just cu toată lumea și politicos în același timp.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!