Ce este ospitalitatea?
A împărți din inimă cu alții mâncarea, adăpostul sau conversația.

Ospitalitatea este una dintre cele mai frumoase trăsături de caracter ale omului. Ea înseamnă deschidere, bunătate și respect față de ceilalți. O persoană ospitalieră îi primește pe oameni cu zâmbetul pe buze, îi ascultă și le oferă ceea ce are mai bun, fără să aștepte o răsplată. Ospitalitatea nu se măsoară în mâncăruri bogate sau case mari, ci în căldura sufletească. Chiar și un pahar cu apă sau o vorbă bună pot aduce bucurie celui care vine în casa ta. În multe culturi, a fi ospitalier este un semn al demnității și al respectului față de viață. Într-o lume în care oamenii sunt tot mai grăbiți și mai reci, ospitalitatea rămâne un gest simplu, dar profund. Ea ne amintește că fiecare om are nevoie să se simtă primit și prețuit. A fi ospitalier înseamnă a deschide nu doar ușa casei, ci și inima.

Ospitalitatea se leagă strâns de alte trăsături frumoase de caracter. Ea merge mână în mână cu bunătatea, pentru că un om bun primește cu inimă deschisă. Se asociază și cu generozitatea, fiindcă cel ospitalier dăruiește din ce are fără să aștepte răsplată. De asemenea, presupune respect și empatie, adică dorința sinceră de a-i face pe ceilalți să se simtă apreciați și bineveniți. În toate colțurile lumii, ospitalitatea este văzută ca un semn de bunătate, respect și credință în om. A primi pe cineva cu drag înseamnă a recunoaște în el o parte din tine.

Povestea celor doi călători și a bătrânului înțelept

Într-o zi toridă de vară, doi călători străbăteau un drum lung printr-un deșert. Obosiți și însetați, au ajuns la o mică oază unde locuia un bătrân înțelept.
Primul călător, înfumurat și grăbit, a spus:
— Dă-mi apă și mâncare, bătrâne, că mor de foame!
Bătrânul i-a oferit un vas cu apă rece și o felie de pâine. Călătorul a băut, a mâncat și a plecat fără un cuvânt de mulțumire.
Al doilea călător s-a apropiat smerit și a spus:
— Pace ție, părinte! Pot să mă odihnesc puțin la umbra casei tale? Nu cer mult, doar un strop de apă.
Bătrânul i-a zâmbit și l-a poftit înăuntru. I-a adus apă, fructe și pâine caldă. Au vorbit până la apus, iar călătorul, recunoscător, l-a întrebat:
— De ce ai fost atât de bun cu mine și nu la fel cu celălalt?
Înțeleptul i-a răspuns:
— Ospitalitatea nu înseamnă doar să oferi, ci să primești cu inima deschisă. Primul călător a venit ca un stăpân, tu ai venit ca un oaspete. Când cineva intră cu respect, ușa sufletului se deschide singură.

Din înțelepciunea popoarelor:

• Proverb arab: „Casa celui ospitalier este mai mare decât deșertul.”
• Proverb turcesc: „Oaspetele este trimis de Dumnezeu.”
• Proverb african: „Cel care împarte pâinea nu rămâne niciodată flămând.”
• Proverb chinezesc: „Când vin oaspeții, norocul intră pe ușă.”
• Proverb românesc: „Omul bun își cunoaște prietenii după cum își primește oaspeții.”
• Proverb persan: „O vorbă frumoasă și o inimă deschisă sunt cea mai bună masă pentru un oaspete.”

Provocările lunii:

• „Salut pe cineva nou”
  – Într-o zi, vorbește cu o persoană pe care nu o cunoști bine. Fii cel care face primul pas și o face să se simtă binevenită.
• „Împart din ce am”
  – Oferă ceva din ce ai (o gustare, o carte, un zâmbet, o idee). Nu contează valoarea, ci intenția de a dărui.
• „Zâmbește și ascultă”
  – Fii prezent atunci când cineva vorbește cu tine. Ascultarea atentă este o formă subtilă de ospitalitate sufletească.
• „Deschide-ți casa sau inima”
  – Invită un coleg, un vecin sau un prieten la o activitate comună (o plimbare, o gustare, un joc). Fă-l să simtă că aparține.
• „Gesturi mici, efect mare”
  – Lasă un bilețel cu o vorbă bună, ajută un coleg nou să se orienteze la școală sau oferă sprijin cuiva care se simte singur.
• „Recunoștință față de cei ospitalieri”
  – Gândește-te la cineva care te-a primit cu căldură și mulțumește-i. A recunoaște bunătatea altora dezvoltă propria ta generozitate.
• „Fii atent la echilibru”
  – Învață să ajuți fără să te epuizezi. Adevărata ospitalitate vine dintr-o inimă liniștită, nu din obligație.

Întrebări de reflecție:

• Ce înseamnă pentru mine să fiu o persoană ospitalieră?
• Cum mă simt atunci când cineva mă primește cu căldură și respect?
• Îmi este ușor sau greu să primesc oameni noi în viața mea? De ce?
• În ce fel pot arăta ospitalitate chiar și atunci când nu am multe lucruri materiale?
• Cum pot să-i fac pe ceilalți să se simtă bineveniți în prezența mea?
• Ce pot învăța despre mine din felul în care primesc sau ofer ospitalitate?
• Mi s-a întâmplat vreodată ca bunătatea mea să fie luată drept slăbiciune? Cum am reacționat?
• Care sunt limitele sănătoase ale ospitalității?
• Cum pot cultiva o atitudine de generozitate și deschidere în fiecare zi?
• De ce este importantă ospitalitatea într-o lume grăbită și uneori rece?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Ce este sensibilitatea?
A percepe atitudinile și emoțiile adevărate ale celor din jurul meu.

Sensibilitatea este capacitatea de a percepe și de a răspunde profund la emoțiile, nevoile și suferințele celorlalți, dar și la frumusețea lumii. Ea nu înseamnă slăbiciune, ci o finețe a inimii și a percepției. Sensibilitatea este una dintre cele mai delicate și prețioase trăsături de caracter. Ea ne oferă capacitatea de a percepe emoțiile și nevoile celor din jur și de a răspunde cu empatie și grijă. O persoană sensibilă nu trece nepăsătoare pe lângă suferința altuia și nu rămâne indiferentă la frumusețea naturii sau la gingășia unui gest.

Sensibilitatea nu înseamnă slăbiciune, așa cum uneori este interpretată. Dimpotrivă, ea cere curaj: curajul de a fi deschis, de a te lăsa atins de emoțiile celorlalți și de a acționa cu blândețe acolo unde alții ar răspunde cu indiferență sau asprime. În același timp, sensibilitatea poate fi un izvor de creativitate, pentru că deschide inima către artă, muzică, literatură și toate expresiile frumosului.

Într-o lume grăbită și adesea rece, sensibilitatea este liantul care menține umanitatea vie. Ea construiește punți între oameni, încurajează gesturi mici dar pline de sens și ne amintește că fiecare suflet are nevoie nu doar de rațiune, ci și de înțelegere și căldură.

Astfel, sensibilitatea nu este doar o trăsătură de caracter, ci o forță tăcută care ne ajută să trăim mai conștient, mai frumos și mai aproape unii de alții.

Cei doi maeștri

Într-un sat din Orient trăiau doi maeștri: unul era cunoscut pentru sensibilitatea lui, celălalt pentru asprimea cu care își conducea discipolii.
Într-o zi, un tânăr elev a venit la primul maestru și i-a spus cu ochii în lacrimi:
— Maestre, am greșit la exerciții și mă tem că nu voi reuși niciodată.
Maestrul sensibil i-a pus mâna pe umăr și i-a zis cu blândețe:
— Greșeala este doar primul pas spre înțelepciune. Ridică-te și încearcă din nou. Eu cred în tine.
În aceeași zi, același elev a mers și la maestrul aspru, căutând sfat. Dar acesta i-a răspuns scurt și rece:
— Dacă nu poți reuși, atunci nu meriți să fii aici.
Tânărul, trist, a părăsit sala.
Cei doi maeștri s-au întâlnit mai târziu. Maestrul aspru a întrebat:
— De ce îi încurajezi pe cei slabi? Doar cei tari merită să rămână.
Maestrul sensibil a zâmbit și a răspuns:
— Apa moale sculptează piatra dură. Un cuvânt de încurajare poate trezi forța ascunsă într-un suflet. Asprimea ta poate disciplina, dar sensibilitatea mea îl poate transforma.

Morala:
Asprimea impune frică, dar sensibilitatea inspiră creștere. Împreună, echilibrate, dau naștere adevăratei înțelepciuni.

Din înțelepciunea popoarelor:

• „Inima sensibilă vede ceea ce ochii nu pot cuprinde.” (proverb chinezesc)
• „Cel ce ascultă vântul în frunze, acela va înțelege și șoapta inimilor.” (proverb japonez)
• „O vorbă blândă deschide porți de fier.”
• „Sensibilitatea este podul dintre oameni.”
• „Cel ce simte lacrima altuia își spală și propria durere.”
• „Un cuvânt spus cu inimă vindecă mai repede decât o sută de doctori.”
• „Vorba dulce mult aduce.”
• „Inima bună e izvor de lumină.”

Provocările lunii:

• Ascultă cu adevărat
  Când cineva vorbește, nu te grăbi să răspunzi. Ascultă până la capăt, privește-l în ochi și încearcă să simți emoția din cuvintele lui.
• Observă detaliile
  Uită-te la gesturile oamenilor, la tonul vocii, la expresiile feței. Sensibilitatea se dezvoltă prin atenție la ceea ce alții trec cu vederea.
• Practică empatia
  Întreabă-te: „Cum s-ar simți el/ea acum? Ce mi-aș dori dacă aș fi în locul lui?”
• Conectează-te cu natura și arta
  Petrece timp în liniște, admirând un apus, ascultând muzică sau contemplând o pictură. Acestea deschid inima și rafinează percepția.
• Fii atent la propriile emoții
  Ține un jurnal în care să notezi ce simți zilnic. A te înțelege pe tine este primul pas spre a-i înțelege pe alții.
• Alege blândețea
  În cuvinte, în gesturi, în reacții. Chiar și atunci când ești supărat, caută să exprimi fermitatea fără a răni.
• Practică recunoștința
  Găsește zilnic ceva mic pentru care să fii recunoscător. Aceasta dezvoltă sensibilitatea la frumusețea vieții.

Întrebări de reflecție:

• Când a fost ultima dată când am observat că cineva era trist sau avea nevoie de sprijin? Cum am reacționat?
• Îmi este ușor sau greu să ascult cu adevărat pe cineva fără să-l întrerup?
• În ce momente simt că sensibilitatea mea este o forță? Dar în ce momente o percep ca pe o slăbiciune?
• Cum mă comport atunci când primesc critici? Reușesc să învăț din ele sau mă rănesc prea ușor?
• Îmi acord timp să mă conectez cu natura, arta sau frumusețea lucrurilor simple?
• Există persoane față de care nu sunt suficient de atent? Cum aș putea să fiu mai prezent pentru ele?
• Ce pot face zilnic pentru a aduce mai multă blândețe și delicatețe în relațiile mele?
• Cum pot să fiu sensibil la nevoile altora, dar în același timp să-mi păstrez echilibrul și granițele personale?
• Ce înseamnă pentru mine „a fi sensibil” – un dar, o povară sau o responsabilitate?
• Ce gesturi mici de sensibilitate am primit de la alții și mi-au rămas în suflet?

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

Prudență vs. Pripeală

Ce este prudența?
A ști cât de important este să săvârșești la timpul potrivit acțiunile potrivite.

Prudența (latină prudentia, contracție de la providentia înseamnă „sagacitate”) este abilitatea de a guverna și de a se disciplina prin folosirea rațiunii. Este considerată în mod clasic ca fiind o virtute și, în special, una dintre cele patru virtuți cardinale (care, cu cele trei virtuți teologice, fac parte din cele șapte virtuți). Prudența este o personificare feminină alegorică a virtuții, ale cărei atribute sunt oglinda și șarpele, care este deseori descrisă ca pereche cu Justiția, zeița romană a justiției.

Este deseori asociată cu înțelepciune, înțelegere și cunoaștere. În acest caz, virtutea este abilitatea de a judeca între acțiuni virtuoase și vicioase, nu numai în sens general, ci în ceea ce privește acțiunile corespunzătoare într-un anumit moment și loc. Deși prudența însăși nu efectuează nici o acțiune și se referă numai la cunoaștere, toate virtuțile trebuiau să fie reglementate de ea. Distingerea atunci când faptele sunt curajoase, spre deosebire de nedrepte sau lașitate, este un act de prudență și, din acest motiv, este clasificată ca o virtute cardinală. În limba engleză modernă, cuvântul a devenit din ce în ce mai sinonim cu prudența. În acest sens, prudența numește o reticență de a-și asuma riscuri, care rămâne o virtute în ceea ce privește riscurile inutile, dar, atunci când se extind în mod nejustificat în exces de prudență, poate deveni viciu al lașității.

ÎNȚELEPȚII ȘI ZGÂRIE-NORI

Trei înţelepţi au pornit la drum, căci deşi erau consideraţi plini de înţelepciune în ţările lor, erau suficient de smeriţi pentru a considera că îşi vor putea lărgi orizonturile în această călătorie. Nici nu au ajuns bine în ţara vecină când au văzut de la mare distanţă un zgârie-nori.

Oare ce putea fi acel obiect enorm? s-au întrebat ei.

Răspunsul firesc ar fi trebuit să fie: du-te şi descoperă singur. Da, dar acest lucru s-ar fi putut dovedi prea periculos. Dacă era ceva care explodează atunci când se apropie cineva de el?

Era mult mai înţelept să îşi dea seama despre ce este vorba înainte de a se apropia. Drept urmare, cei trei au avansat diferite teorii, au examinat argumentele din toate unghiurile şi au respins contra argumentele pornind de la experienţa lor anterioară. În cele din urmă, ei au stabilit, pe baza aceleiaşi experienţe, că indiferent despre ce ar fi fost vorba, obiectul respectiv a fost creat de nişte uriaşi și au ajuns astfel la concluzia că ar fi mult mai bine să evite complet această ţară. De aceea, s-au întors acasă, convinşi că experienţa lor s-a îmbogăţit cu ceva.

Presupunerile afectează observaţia.

Observaţia alimentează convingerea.

Convingerea dă naştere experienţei.

Experienţa generează un anumit tip de comportament care, la rândul lui, confirmă presupunerile: prudența.

Din înțelepciunea popoarelor:

Meritul fără prudenţă e un cal orb. (proverb persan)

Omul prudent citeşte scrisoarea şi invers. (proverb turc)

Prudenţa valorează cât un sfat bun. (proverb spaniol)

Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt. (proverb românesc)

Întrebările lunii:

• Când este bine să fii prudent?
• Prudența te poate ajuta sau împiedica să îți îndeplinești obiectivele?
• Ai un model de om prudent?

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost prudent.
• Amintește-ți zilnic că prudența este una dintre cele șapte virtuți.
• Acționează cu curaj și cu prudență în același timp.
• Învață-i pe cei din jur să fie prudenți.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!

„Susținută la Tulcea în luna iunie 2015, Conferința Character First a adus în atenția cadrelor didactice participante cursul de formare on-line Mai întâi caracterul, ca oportunitate de dezvoltare profesională și personală.

Atractive și apreciate ca utile în activitatea didactică au fost manualele suport, care descriu 49 trăsături de caracter și un îndrumător pentru profesori ca ghid pentru aplicarea cu succes a cunoștințelor legate de dezvoltarea personală, relațiile interumane, rezolvarea conflictelor.

Întâlnirea a reprezentat un exemplu de bună practică pentru învățământul tulcean, oferind concepte cheie și aplicații practice ca bază pentru educarea caracterului la elevi.”

– Prof. Gabriela Nichifor, Director CCD Tulcea

Programul Character First a luat ființă în Statele Unite ale Americii la mijlocul anilor ’80, pornind inițial ca și curs despre caracter în cadrul unei companii de succes și preluat ulterior de instituții publice precum: școli, administrație publică, poliție, închisori și familii.

În 2003, Paul Copu, cunoscut cu ani în urmă pentru performanțele sale în atletism și stabilit ulterior peste ocean, a revenit în țară și a preluat conducerea și implementarea programului Character First în școlile și instituțiile educaționale din România.

Programul Character First România

Vă apreciază

pentru trăsătura de caracter

Rezistență vs. Descurajare

Tăria lăuntrică de a ține piept solicitărilor
și de a da ce e mai bun în mine.

 
Apreciem eforturile dvs. de a face anul școlar care tocmai s-a încheiat un succes atât pentru elevi și familiile lor cât și pentru școli și instituțiile educaționale!

Sunt de remarcat dedicarea dvs. în fiecare zi de școală, creativitatea în a face procesul educațional cât mai plăcut și cât mai bun precum și compasiunea dvs. pentru copiii și tinerii români care vor deveni profesioniștii de mâine și liderii de caracter care vor contribui la progresul României! Vă dorim:
 

Vacanță plăcută!

Echipa Character First România