Prudență vs. Pripeală

Ce este prudența?
A ști cât de important este să săvârșești la timpul potrivit acțiunile potrivite.

Prudența (latină prudentia, contracție de la providentia înseamnă „sagacitate”) este abilitatea de a guverna și de a se disciplina prin folosirea rațiunii. Este considerată în mod clasic ca fiind o virtute și, în special, una dintre cele patru virtuți cardinale (care, cu cele trei virtuți teologice, fac parte din cele șapte virtuți). Prudența este o personificare feminină alegorică a virtuții, ale cărei atribute sunt oglinda și șarpele, care este deseori descrisă ca pereche cu Justiția, zeița romană a justiției.

Este deseori asociată cu înțelepciune, înțelegere și cunoaștere. În acest caz, virtutea este abilitatea de a judeca între acțiuni virtuoase și vicioase, nu numai în sens general, ci în ceea ce privește acțiunile corespunzătoare într-un anumit moment și loc. Deși prudența însăși nu efectuează nici o acțiune și se referă numai la cunoaștere, toate virtuțile trebuiau să fie reglementate de ea. Distingerea atunci când faptele sunt curajoase, spre deosebire de nedrepte sau lașitate, este un act de prudență și, din acest motiv, este clasificată ca o virtute cardinală. În limba engleză modernă, cuvântul a devenit din ce în ce mai sinonim cu prudența. În acest sens, prudența numește o reticență de a-și asuma riscuri, care rămâne o virtute în ceea ce privește riscurile inutile, dar, atunci când se extind în mod nejustificat în exces de prudență, poate deveni viciu al lașității.

ÎNȚELEPȚII ȘI ZGÂRIE-NORI

Trei înţelepţi au pornit la drum, căci deşi erau consideraţi plini de înţelepciune în ţările lor, erau suficient de smeriţi pentru a considera că îşi vor putea lărgi orizonturile în această călătorie. Nici nu au ajuns bine în ţara vecină când au văzut de la mare distanţă un zgârie-nori.

Oare ce putea fi acel obiect enorm? s-au întrebat ei.

Răspunsul firesc ar fi trebuit să fie: du-te şi descoperă singur. Da, dar acest lucru s-ar fi putut dovedi prea periculos. Dacă era ceva care explodează atunci când se apropie cineva de el?

Era mult mai înţelept să îşi dea seama despre ce este vorba înainte de a se apropia. Drept urmare, cei trei au avansat diferite teorii, au examinat argumentele din toate unghiurile şi au respins contra argumentele pornind de la experienţa lor anterioară. În cele din urmă, ei au stabilit, pe baza aceleiaşi experienţe, că indiferent despre ce ar fi fost vorba, obiectul respectiv a fost creat de nişte uriaşi și au ajuns astfel la concluzia că ar fi mult mai bine să evite complet această ţară. De aceea, s-au întors acasă, convinşi că experienţa lor s-a îmbogăţit cu ceva.

Presupunerile afectează observaţia.

Observaţia alimentează convingerea.

Convingerea dă naştere experienţei.

Experienţa generează un anumit tip de comportament care, la rândul lui, confirmă presupunerile: prudența.

Din înțelepciunea popoarelor:

Meritul fără prudenţă e un cal orb. (proverb persan)

Omul prudent citeşte scrisoarea şi invers. (proverb turc)

Prudenţa valorează cât un sfat bun. (proverb spaniol)

Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt. (proverb românesc)

Întrebările lunii:

• Când este bine să fii prudent?
• Prudența te poate ajuta sau împiedica să îți îndeplinești obiectivele?
• Ai un model de om prudent?

Provocări:

• Notează câteva situații în care nu ai fost prudent.
• Amintește-ți zilnic că prudența este una dintre cele șapte virtuți.
• Acționează cu curaj și cu prudență în același timp.
• Învață-i pe cei din jur să fie prudenți.

Mai multe idei găsiţi în „Dobândirea succesului adevărat„.
https://characterfirst.ro/manuale/49-lectii-despre-caracter/

Echipa Character First.
Vă rugăm răspândiți!