Ospitalitate vs. Izolare (Singurătate)
A împărţi din inimă cu alţii mâncarea, adăpostul sau conversaţia.
Ospitalitate, dar şi discernământ şi autocontrol!
“Se spune că orice faptă bună poate fi subminată de răul care o urmăreşte. Astfel, pentru cei imprudenţi, ospitalitatea şi dragostea de străini poate atrage după sine” foarte multe consecinţe. De aceea este bine să avem în vedere şi alte trăsături:
- Pentru a evita pierderi sau situaţii neplăcute să discernem starea, poziţia, adevaratele intenţii ale celui ce-i oferim găzduire.
- Să exersăm autocontrol, cumpătare când îi oferim bucate şi băutură.
- Să nu cădem în ispita de a-l ridiculiza dacă izvorăşte în noi un sentiment de superioritate (inferioritate) sau acela de protector al legilor srăbune şi datinilor neamului.
“Nu știu cărei fericite întâmplări datorăm plăcerea de-a vă găzdui în modestul nostru orășel, dar oricare-ar fi, vă rog să credeți că vă primim cu brațele deschise…”
Autoanaliză prin replica din comedia Plicul de Liviu Rebreanu
Ţelul suprem al omeniei!
“Ospitalitatea înseamnă un suflet deschis, primitor şi binefăcător, înseamnă o lege a omeniei, dincolo de alegere.”
“Ospitalitatea se aşază pe treptele superioare ale omeniei şi este o expresie a lucidităţii desăvârşite. A fi ospitalier înseamnă a fi gazda tuturor celor care îţi bat la uşă, înseamnă a fi gazda tuturor sărmanilor, a acelora pe care i-a apucat seara fară masă, fară casă, a celor alungaţi, urâţi, înseamnă a fi gazda omului frate de destin cu tine.”
Inspirat din: Character First; Ernest Bernea, Apostol al ospitalităţii; Liviu Rebreanu, Plicul.
Vă rugăm răspândiți!
