Ce este MĂRINIMIA?
A veni în întâmpinarea nevoilor esențiale ale altora fără a avea ca motiv vreo recompensă personală.
Mărinimia este o trăsătură a ființei umane pe care o manifestăm cu precădere în preajma sărbătorilor de iarnă.
Pentru ca aceasta să devină o permanență în viețile noastre ar trebui să o practicăm pe tot parcursul anului prin:
- A-i trata cu același respect atât pe membrii familiei cât și pe cei din afara ei.
- A considera implicarea în treburile gospodărești ca o formă a iubirii noastre față de familie.
- A contribui și a ne bucura de bogăția sufletească a celor din jur mai mult decât de cea pe plan material.
Mărinimia este o trăsătură de caracter care ne ajută să progresăm spiritual, să devenim empatici. Este mare lucru în zilele noastre să fii mărinimos și să mai fii și apreciat!
Mărinimia = boala inimii mărite. 🙂
Îmi place că în definiție se specifică să nu urmărim o recompensă personală. Orice om face ce face cu un motiv, pentru un scop. Dacă nu e nici un cîștig, atunci de ce să faci fapte bune? Ca să te arăți că ești bun? Atunci ai urmărit un cîștig de imagine și nu te mai încadrezi în definiție. Totuși creștinii își propun să facă fapte bune, chiar dacă nu sunt răsplătiți. De ce? Sunt promisiuni de răsplătire în Biblie, din partea lui Dumnezeu. Dar mai important este că Dumnezeul nostru este slăvit când alții văd faptele bune făcute de ucenicii Domnului. Dacă Îl iubim vrem să Îi mulțumim asfel.