„Cinstirea. Pare așa de departe în noi să vorbim despre ea. E ca și cum te-ai spăla în fiecare dimineață cu lumină. E ca și cum ai descoperi iubirea copleșit de mirarea lucrului firesc și simplu. E ca și cum ai lăcrima, ai pleca fruntea și-ai zâmbi mulțumind că poți merge mai departe.
România. Țara de dincolo de neguri, indiferent de neguri. Oamenii de dincolo de aparențe, indiferent de aparențe. Fără curajul rostirii, fără curajul faptei. România tăcută. Cinstita Românie.
Poate e timpul să fim părinți pentru copiii noștri. Poate nu mai avem să fim altcumva decât România cinstită. Poate că ar trebui să muncim, să învățăm și să luptăm mai mult pentru cinstirea României.
Nu e o întâmplare a ființei noastre că suntem. Nu e o întâmplare că suntem români. Dacă nu suntem români, ce putem fi?”
– Profesoară din Bacău
